Eric Hebborn - arta falsificatorilor

© Eric Hebborn - "Autoportret"

Eric Hebborn fost unul dintre cei mai de succes plagiatori ai secolului XX. Spirit profund ludic, Hebborn era fără îndoială un meseriaş de cea mai înaltă clasă. În afara falsurilor ajunse în mari colecţii publice şi private, Hebborn a lăsat în urmă şi un Manual al plagiatorului de artă, publicat în 1997. Cartea lui oferă informaţii preţioase despre locurile în care se găseşte hârtia veche pentru desen, descrie în amănunt pigmenţii folosiţi în fiecare epocă, precum şi lemnul sau pânza necesare unui fals bun! Numărul falsurilor pe care le-a făcut nu se cunoaşte încă, iar faptul că în momentul în care a fost prins ameninţa să facă şi mai multe falsuri îl transformă într-unul din miturile cele mai interesante ale istoriei artelor.

Născut în 1934, într-o familie de rromi foarte săraci din Londra, Eric a avut o copilărie tristă. Supus violenţelor şi abuzurilor – în special din partea mamei, devine irascibil şi violent la rândul lui. Din cauza comportamentului nepotrivit oricărui tip de societate, mai ales uneia caracterizată prin eleganţă, precum cea londoneză, după ce a dat foc şcolii, Eric este trimis la o şcoală de corecţie. Destinul i-a surâs, aici fiindu-i descoperite înclinaţiile artistice şi talentul. A fost admis la Royal Academy Schools, unde a câştigat o medalie şi o bursă de studii la Roma. Situaţia financiară precară l-a forţat să lucreze încă din timpul studenţiei. S-a angajat în atelierul de restaurare al lui George Aczel, unde a învăţat cum că cureţe şi să retuşeze tablouri, familiarizâdu-se cu efectul produs de trecerea timpului. În Italia a studiat în amănunt operele maeştrilor, croindu-şi astfel drum spre o carieră de succes ca… falsificator !

Şi-a început cariera de falsificator la Londra, unde avea o relaţie gay cu sir Anthony Blunt, unul dintre cei mai cunoscuţi spioni britanici, pe atunci preşedintele Courtland Institute din Londra. Influenţa iubitului său i-a facilitat autentificarea operelor şi accesul printre colecţionari publici şi privaţi. Interesant este că în această perioadă lucrările sale au ajuns în British Museum, Biblioteca Piemont Morgan sau National Gallery din Washington. După demascarea lui Anthony Blunt, Eric Hebborn s-a mutat la Roma unde a continuat să ducă o viaţă haute-couture. Lucrările lui originale nefiind foarte bine primite de publicul italian, şi-a deschis o mică galerie unde-şi vindea falsurile, Un moment crucial în viata sa a fost momentul în care Colnaghy – un respectabil negustor londonez, a realizat că un număr de desene ce fuseseră vândute către Piemont Morgan Library şi British National Gallery erau falsuri făcute de Hebborn. În loc să se sperie, Eric a ameninţat că va arunca pe piaţă încă 500 de desene false, aproape imposibil de contestat. În biografia sa, Atras de belea, publicată în 1991, Hebborn a declarat că este autorul unui număr foarte mare de falsuri, încă nedescoperite. Falsuri care nu au fost nici până în acest moment demascate. În afara desenelor descoperite de Colnaghy, au fost demascate câteva false statuete de bronz şi picturi ce purtau semnături ca: Boldini, Augustus John, Corot sau David Hockney.

Acum, la 13 ani după ce a fost asasinat la Roma, în circumstanţe similare regizorului Pieter Paolo Passolini, despre Eric Hebborn se vorbeşte în termenii unui falsificator de geniu. Lucrări cumpărate din micuţa lui galerie, probabil false, poartă o “neîndoielnică” ştampilă de autenticitate.