Sunt melancolic...

Ma apropiu incet de geam, sa privesc afara, era ceatza si nu vedeam asa bine, credeam ca sunt acasa, poate din cauza ca m`am prea obisnuit cu locul acesta pe care il numesc..."casa mea" de o vreme. nu e asa. casa mea nu e aici, privesc speriat in jur, si imi dau seama ca nu sunt acasa, totusi, mai fac o incercare, ma duc la geam, sa privesc imprejurimile care le pot cuprinde cu privirea....

Totul e nou aici, nimic familiar, nimic sa imi placa. Lipesc fruntea de geam, si privesc uimit cumva, si speriat intr`un fel....si, foarte, melancolic...departe, de fapt, priveam departe pe ganduri. Imi aduceam aminte fiecare clipa frumoasa, fiecare moment petrecut acasa. De cand eram copil, pana azi.
Si azi, azi unde sunt? Azi, cine sunt? si ce fac? Si ce sunt? Ce lume, ce cruda e...

Imi aduc aminte de prietenii mei, imi aduc aminte de copilaria mea. Si, cum nu pot da timpul inapoi, si asta imi aduc aminte, si incercand din rasputeri sa fiu puternic...totusi, suntem oameni, si avem sentimente. Si baietii plang cateodata...nu`i asa?Si baietii sunt oameni si au sentimente, nu`i asa ?

Noi nu suntem de piatra, si dak vrem sa parem asa...totusi, nu suntem de piatra. suntem sensibili, cand nu ne vede nimeni, plangem, cand nu stie nimeni, si ne manifestam ciudat uneori...si atunci, toata lumea stie. Toata lumea stie cand iubim, pentru ca ne place. Ne place sa iubim, sa fim iubiti.

Si, ce pot sa zic? Sau, de ce sa tac? De ce sa.... Nu e usor. stii....

Credeam ca viata e usoara, si ca plec de aici acolo, si totul e ok. si toti sunt ok. Dar am ajuns aici, in viata asta, intr`o gara, unde ma napadesc amintiri, unde, imi aduc aminte prin zi de gradinita, prima zi de scoaala, si prima zi de liceu. Si chiar si ultima zi din clasa a 11 mi`o aduc aminte, pentru ca nu eram acolo, da imi aduc aminte tot, si nu imi place, imi aduc aminte de colegi, si de prieteni,si mi`e dor, o clipa, un minut, o ora...poate chiar as da timpul inapoi. nu mult, putin, si`apoi putin mai mult, si`apoi mai mult, si nu as mai pleca...Si nu stiu ce sa fac...

Merg inainte. Da! Melancolic, dar merg inainte.

(Articol dedicat scumpei mele foste prietene Andreea Licu, Odihneasca-se in pace!)