Conspiratia selenara

In 1961 presedintele SUA, J.F. Kennedy, a declarat ca in cursul deceniului, Statele Unite vor realiza o misiune spatiala ce echipaj uman, pe luna. El n-a apucat, in viata, aceasta minune a generatiei noastre. Eram licean pe-atunci, si ca amator de S.F. si iubitor al stiintei si tehnicii, zborurile lunare mi-au dat senzatia ca traiesc in cea mai frumoasa perioada a istoriei omenirii. De la misiunea Apollo 11, care a avut loc intre 16-24 iulie 1969 , la Apollo 17, intre 7-19 decembrie 1972, 6 misiuni spatiale au realizat aselenizarea, iar Apollo13 a ratat misiunea, realizand insa prima Odisee Spatiala, daca nu vor fi existat si altele, despre care nu ni s-a spus. In dimineata vietii, am fost martorul acestor misiuni selenare, soldate cu coborarea a 12 oameni pe luna.

In 14 ianuarie 2004, presedintele SUA george W. Bush a anuntat un nou program al Casei Albe si NASA, de revenire a americanilor pe Luna.Imi doresc sa fiu in viata, si sa retraiesc, la batranete, minunea aselenizarilor cu echipej uman, care mi-a dat aripi in tinerete.Oricum, cred ca in curand, omul va pasi si pe planeta Marte.

Fara cucerirea lunii, viata mea ar fi searbada, de aceea sunt un credincios al cultului cuceririi lunii de catre om, in timpul generatiei mele.

Prietenul meu Ivan Veresin urma sa vina azi la noi, si intentionam sa-i dau raspuns la articolul sau "Aselenizare", din 20 iulie, de pe blogul "Veresin". Dar a intervenit ceva, si discutia ratata se transforma in articol pe "aquarius", in mai multe parti, aceasta fiind a doua parte, pe tema Teoriei Conspiratiei, in problema aselenizarii. Veresin are putin peste 30 de ani, si nu el, ci parintii sai au gustat dulceata aselenizarii, care a intrunit in clubul entuziastilor pe toti cetatenii constienti ai Terrei. Si iata ce spune un intelectul fin, din generatia de dupa eveniment, despre aselenizare :

" Nu cred in aselenizarea de acum 40 de ani. Nu cred in pozele facute pe luna "

Ca de fiecare data cand dezbatem o problema, iti spun, amice, ca, in ultima intanta, lucrurile sunt simple. Intreaga masinarie a universului are la temelie simplitatea si coerenta.Totul pare insa complex, si lucrurile se complica si mai mult pe masura acumularii si cercetarii faptelor. Si pana la urma, in problema aselenizarii, raman doua ipoteze. Este deci, o problema de credinta, atasamentul fata de una dintre ipoteze.


In perioada iulie 1969 - decembrie 1972 , cand au avut loc aselenizarile, americanii erau intr-o competitie acerba cu rusii, in vederea cuceririi lumii. Episoadele competitiei pt. cucerirea spatiului cosmic, pareau doar parte din razboiul propagandistic, dar se va vedea in curand ca a fost, in esenta, un act din drama luptei pentru suprematie. Azi americanii sunt stapanii lumii, iar rusii sunt cu botul pe labe, dar dornici de revansa.Razboiul pentru suprematie nu se va sfarsi niciodata.Este un razboi perpetuu.
Daca americanii ar fi masluit episoadele aselenizarilor, i-ar fi demascat rusii, pe loc. Aveau si rusii luna cucerita deja, fara echipaj uman, dar cu mijloace robotice eficiente. Rusii au monitorizat de aproape misiunile Apollo. Iar ei nu au contestat niciodata aselenizarea, ci tot americanii au facut-o, prin factiuni aparent sectare.

Inceputul diversiunii de negare a aselenizarii, adica incercarea de transformare a aselenizarii in "farsa lunara", a avut loc, chiar in interiorul NASA, in 22 iulie1969, cand cei trei astronauti ai misiunii "Apollo 11", se aflau la jumatatea drumului de intoarcere spre Terra, dupa cucerirea Lunii.

Iata cum s-au intamplat lucrurile. Mai multe personalitati ale vremii si oameni de presa se aflau la NASA, in 22 iulie 1969, in vederea pregatirii pt. prezentarea pe mass-media a survolarii planetei Marte, de catre MARINER 6, ce urma sa aiba loc in 31 iulie 1969. Evenimentul se desfasura in aula Von Karaman, si seful biroului de presa al NASA, Frank Bristow, era insotit de un personaj costumat neconventional pt. manifestarea la care participa, incat parea un simplu cetatean din Los Angeles. Oaspetele lui Bristow le-a inmanat celor prezenti la reuniune, cate doua foi cu un text litografiat, si cate-un drapel american galben-argintiu, care de fapt, nu avea alt rol decat sa stimuleze memoria recipiendarului, asupra acelui moment.

Cele doi foi litografiate, citite de participantii la eveniment, in 22 iulie 1969 sustineau faptul ca ASELENIZAREA MISIUNII "APOLLO 11" a fost doar o inscenare, realizata intr-un studio din Las Vegas.

Oamenii nu au fost nici macar amuzati de acest demers .Au aruncat la cos foile, dar, undeva, in minte, le-a ramas, inscris si acest episod.

A circulat si pe la noi ideea ca aselenizarea nu ar fi avut loc, dar o sustineau fie sectanti cunoscuti ca oameni incuiati, fie ciurucuri umane, care luau cel mult un sut in dos, pt. aceasta blasfemie.

In 15 februarie 2001 insa, a venit un atac direct si bine documentat, care a afirmat ca aselenizarea nu a avut loc. A fost la studioul "FOX TELEVISION", in emisiunea "Am aselenizat cu adevarat?", in care au fost prezentate filme ce fusesera date ca inregistrari realizate pe luna, si care erau, in mod dovedit, realizate pe Terra. Intr-o secventa, un steag american de pe Luna, e clatinat de vant, care lipseste de pe Luna, caci satelitul nu are atmosfera. Apoi, calcule privind aspectul umbrelor.Dar nu ma interesaza aceste dovezi.E limpede. O parte din secventele date, drept selenare, sunt filmate pe pamant.Iar americanii n-au facut aceasta mistificare de pomana, se va vedea in episodul 4.


Dupa incredibilele succese realizate prin misiunea "Apollo", americanii au sistat brusc programul aselenizarilor, odata cu indeplinirea cu succes a misiunii "Apollo 17" in perioada 7-19 decembrie 1972. Deja astronautii se plimbasera pe Luna si cu LUNAR ROVER-ul, si pe pamant fusesera aduse sute de kilograme de roci lunare. Unde mai pui experimentele facute, gloria, si mai ales, cele nestiute de natiunea americana, dar realizate? Oficial, Congresul a sistat finantarea proiectului, pe motive de insuficienta de fonduri. Dar, in fapt, americanii si-au realizat obiectivul propus, incheindu-si misiunea.

Inca din anii 60 americanii au realizat sondaje robotice pe suprafata Lunii, si au adus roci si fotografii.Din interpretarea materialelor recoltate, s-a conturat ipoteza existentei pe Luna a unor artefacte apartinand unei civilizatii tehnologice extraterestre stravechi. Americanii si-au propus sa recupereze cat mai multe dintre aceste artifacte, in vederea initierii unor cercetari de "retro-inginerie", care sa le asigure saltul tehnologic nesesar pentru a deveni o superputere, care sa devina stapana a lumii.

Programul Apollo, cu echipaj uman, a fost conceput in vederea recuperarii de atrefacte extraterestre, si s-a incheiat cu succes. Avansul tehnologic, realizat de pe urma atrefactelor extraterestre, provenind din nava cazuta la Roswell, si din artefactele lunare, au generat marele salt tehnologic caracteristic epocii computerelor. Ceea ce are la dispozitie, publicul larg, e joaca de copil fata de tehnica de care dispun stapanii lumii, in cercurile lor de putere.Au mijloace tehnice care frizeaza magia. Inclusiv aparate de transcomunicare, prin care se vorbeste cu mortii, masina timpului, si mijlace pt. teleportare.

Ce rost are totusi, contestarea aselenizarii, de catre factiuni sectare americane ?

Pentru toate marile decoperiri si evenimete, oficialitatile americane manufactureaza mijloace media contradictorii, de inluentare a populatiei. Varinta care se pune in circulatie este in functie de interesul de moment. Unele dintre dovezi, redau adevarul. Altele sunt facute in scop de mistificare.

Americanii nu vor sa recunoasca faptul ca au recuperat de pe Luna artefacte extraterestre. DejaChina, Rusia, India, Japonia si chiar Agentia Spatiala Europeana si-au anuntat planurile de a merge pe Luna. Acest lucru ar deveni neatractiv pt. ele daca misiunile selenare americane nu ar fi avut loc. De aceea au pregatit americanii, inca prin operatiunea de intoxicare de la NASA din 22 iulie 1969, diversiunea "farsa lunara", de negare a aselenizarii. Iar acum, diversiunea le permite se castige timp.

Bush a anuntat reluarea misiunilor lunare americane cu echipej uman, pana in 2020. Deci tot americanii vor avea prima sansa de a exploata artefactele extraterestre, si de a-si mentine suprematia in lume.

Iata si cartea "Dupa Roswell", de Ph.CORSO si W.Birnes, care vorbeste despre felul in care SUA au valorificat tehnologia extraterestra provenind de pe nava cazuta la Roswll in 1947. Desigur, datele sunt neoficiale, dar cat se poate de plauzibile.


Intamplarea din 22 iulie 1969, cand a fost contestata realitatea aselenizarii, chiar din timpul in care nava Apollo 11 se intorcea spre Terra, face parte dintr-un plan de intoxicare cu bataie lunga, pregatit pentru un moment din viitor, in care, RISCUL DEZVALUIRII MOTIVULUI REAL AL MISIUNILOR APOLLO - si anume, recuperarea de artifacte de la o civilizatie extraterestra disparuta in urma unui cataclism in sistemul planetar - ar putea fi contracarat prin negarea aselenizarii in totalitate. Acest risc a aparut prin scurgerea de informatii, si s-a accentuat, prin intentia altor puteri de a realiza programe de aselenizare cu echipaj uman.

Dupa generalul Emil Strainu, expert in probleme non-conventionale si asimetrice, americanii au gasit atunci, pe Luna pe altii, veniti acolo inaintea lor (cel mai probabil ca a facut aluzie la extraterestrii timpului nostru), si aceia le-au recomandat sa nu se mai deranjeze cu noi misiuni selenare, dupa ce i-a lasat nitel, sa se joace pe acolo, pe parcursul celor 6 aselenizari reusite.

Asadar, Ivane, ai dovezi destule, puse la dispozitie tocmai de cei ce au aselenizat, pentru a crede ca omul nu a pasit pe Luna. Dosarul "FARSA LUNARA" a fost bine tixit prin dovezi anume filmate pe Terra, spre a fi evident ca cei ce declara ca s-au filmat pe Luna, mint.

Eu insa, sper sa apuc in viata si al doilea val al aselenizarilor.Primul val este tot ce mi s-a intamplat mai frumos in viata.

In 21 aprilie 1961, Iuri Gagarin a devenit primul om care a iesit in spatiul cosmic, la bordul unei nave sovietice.Rusii le-au luat-o inainte americanilor. "Lunar Orbiter", misiunea selenara robotizata americana, adusese deja dovezi ale existentei, pe luna, a unor artifacte ce sugerau provenienta extraterestra. Si, organizatii secrete americane, voiau sa exploateze artifactele, pentru a-si consolida puterea. Presedintele J.F.Kennedy, a tinut, la scurt timp dupa iesirea lui Gagarin in spatiu, un discurs impotriva societatilor secrete, prin care semnala faptul ca administratia sa, se doreste una deschisa, adica natiunea americana trebuie sa fie informata asupra tuturor problemelor, indiferent de natura lor. Cel mai probabil ca se confrunta deja cu cei ce doreau ca exploatarea artifactelor selenare sa se realizeze in secret.

Antropologii au sesizat riscurile de destabilizare sociala pe care le comporta dezvaluirea existentei artifactelor extraterestre. Iar puterea din umbra supralicita acest risc, in vederea ocultarii actiunilor de recuperare si exploatare a acestora. Presedintele J.F.K. dorea insa ca americanilor sa nu le fie tainuit nimic din ceea ce este de interes pentru natiune.

In discursul sau din 25 mai 1961, din Congresul American, la putin peste o luna de iesirea lui Gagarin in Cosmos, J.F.K. a anuntat ca SUA vor trimite pana in 1970 un echipaj uman pe Luna. Intentia sa era sa-i antreneze si pe rusi la cooperare, pt. a realiza aselenizarea si exploatarea celor descoperite, de catre ambele natiuni, ceea ce putea sa puna capat si Razboiului Rece. Dar forte oculte erau impotriva unei astfel de abordari.

Presedintele Kennedy a subliniat valoarea proiectului spatial american pt. natiune, dar si pentru omenire, si importanta sa pt. exploatarea pe termen lung al spatiului cosmic.


Dupa criza cubaneza a rachetelor din 1962, care au adus SUA si URSS-ul in pragul declansarii nunui razboi atomic, nu era de asteptat ca Hrusciov sa primeasca cu incredere propunri de colaborare din partea americanilor, fie ele si in domeniul in vederea cuceririi spatiului cosmic. Totusi, presedintele J.F.Kennedy, i-a avansat, lui Hrusciov, mai multe propuneri de colaborare, pe parcursul anului 1963, prin intermediul lui Dobrinin, ambasadorul URSS in SUA. Hrusciov a respins aceste propuneri. Kennedy si-a exprimat si in cadrul ONU, in 1963, intentia de cooperare spatiala cu sovieticii :

"Includ, printre posibilitati, o expeditie comuna intre SUA si URSS catre Luna."

Argumentele lui Kennedy pt. cooperarea cu rusii se refera la reunirea competentelor celor doua natiuni, precum si evitarea duplicarii cercetarii, a constructiei si a cheltuielilor pt. aselenizare, si desigur, destinderea in relatiile politice bilaterale, in conditii de avantaj reciproc.

In mod surprinzator, in noiembrie 1963, Hrusciov i-a transmis, pe canale secrete, acordul pt. cooperarea in vederea aselenizarii, presedintelui Kennedy. Dar acesta se confrunta cu obiectii din partea Congresuluyi SUA, printre marii adversari numarandu-se senatorul republican Barry Goldwater si congresmanul democrat Albert Thomas. Kennedy le-a dat asigurari ca programul selenar american va continua, indiferent de negocierile cu sovieticii.

In 12 noiembrie J.F.K. a emis Memorandumul 271 , intitulat " Cooperarea cu URSS pe temele spatiului cosmic" si i-a cerut directorului programului selenar, James Webb sa preia imediat initierea programului de cooperare cu sovieticii, conform propunerilor avansate de presedintele SUA in 20 sept 1963, ceea ce presupunea transfer reciproc de tehnologie aero-spatiala.

Pe 12 noiembrie 1963 Kennedy punea bazela marelui plan de a folosi NASA si programul selenar pentru lichidarea Razboiului Rece, si pt. a impartasi cu rusii ceea ce urmau sa gaseasca pe suprafata Lunii. Peste zece zile, cadea rapus de gloantele ucigasilor la Houston, in statul Texas. Tin minte reactia tatalui meu, in dimineata de 23 noiembrie, cand am aflat de la radio de spre asasinarea lui Kennedy.Credea ca va fi razboi, si era ingrijorat. Aveam 9 ani, si il banuiam de asasinarea presedintelui, pe vicepresedintele Lindon Johnson. Au trecut 46 de ani, si ipoteza pe care-o prezint aici il incrimineaza.Oricum, a facut parte din randul conspiratorilor.

Congesmanul democrat Albert Thomas, din Houston, era aliatul vicepresedintelui Lindon Johnson. Era un anticomunist fervent. Ca presedinte al Comitetului pt. Alocari al Camerei Reprezentantilor, care controla bugetul NASA, a infiintat, in colaborare cu Lindon Johnson, Centrul pt. Zboruri Spatiale cu Echipaj Uman, in districtul sau natal, Houston, din statul Texas.

Thomas nu era de acord cu nici un fel de cooperare cu comunistii.Dupa el, artifactele extraterestre selenare trebuiau exploatate de SUA, fara aducerea la cunostinta populatiei a faptelor. Optiunea sa a avut castig de cauza.

Atunci cand Lindon Johnson a depus juramantul ca presedinte al SUA, imediat ce a fost declarat decesul lui J.F.K., Thomas si Johnson si-au zambit si si-au tras cu ochii, asemenea unor conspiratori ce tocmai au reusit o lovitura de stat.Nu, asta nu este o dovada, dar cei ce s-au opus variantei Kennedy, de cucerire a Lunii, au invins.

Daca doi oameni de calibrul lui Thomas si Johnson, au fost dispusi sa orchestreze asasinarea presedintelui SUA pt. protejarea programului selenar american, inseamna ca se asteptau la descoperiri epocale pe Luna.Ceea ce s-a si realizat, dar in deplina taina, si in folosul, mai cu seama, al conspiratorilor.
.