Taramul stufos

Cum ar spune unii..."m-am luat de basme"...asa ca va impartasesc una din creatiile mele de acum o luna...partea a doua a povestirii o voi publica diseara...enjoy !

A fost odata ca niciodata o padure frumoasa...era asa de frumoasa ca toate animalele voiau sa locuiasca in ea, insa nu erau selectate decat cele care indeplineau exigentele cerinte ale veveritelor...sa nu credeti ca veveritelor li se pusese o pata pe creier si au inceput ele sa faca legea...nu, asa ceva era imoral intr-o asemenea locatie...acestea beneficiau de sustinerea tuturor locuitorilor in alegerile pe care le faceau si in regulile pe care le impuneau, tocmai pentru ca erau foarte educate si voiau de asemenea sa faca din locuitorii padurii, cele mai culturalizate animale de pe glob...cum era si normal, veveritele aveau un secret care era insa bine pazit...mie mi l-a soptit autorul povestii(haha...am zis-o pe asta)...acesta consta in pomul intelepciunii...acesta era un stejar batran, care in fiecare an facea o cantitate exacta de ghinde ale gandirii, calculate cu cea mai mare precizie in functie de locuitorii care se pretau sa se bucure de intelepciunea lor...bineinteles, veveritelor, le revenea dificila sarcina de a le distribui in asa fel incat sa nu omita pe cineva, sau sa greseasca in vreun fel anume cantitatea de ghinde pe care le oferea cuiva...

In fiecare zi, intr-o locatie aparte, aveau loc cursurile veveritelor...dupa orice sarcina mai dificila, se impartea un numar de ghinde dupa cum considerau veveritele, iar la sfarsitul sezonului de studiu, erau bineinteles impartite studentilor, in asa fel incat sa se folosesasca toate roadele fiecarei ghinde...in acest fel, stejarul batran si intelept isi putea vedea munca de un an implinita, si datorita bucuriei si satisfactiei pe care o avea vazand lucrurile realizate de-a lungul unui an, putea da nastere, vazand bilantul, la un alt numar de ghinde ale intelepciunii pentru anul ce urma...


Intr-o zi, auzind de "Taramul stufos"(cum era intitulata portiunea de padure) de la o pasare, vulpea s-a gandit ca si ea este mai stufoasa, asa ca si-a spus in sinea ei..."Veveritele sunt mult mai mici ca mine, au coada mult mai mica, viclenia nici nu se compara, de ce nu mi-as putea face si eu un taram ca acela ?"...asa ca intrand prin siretlicuri si smecherii, vulpea a reusit sa il gaseasca pe batranul stejar, fix cu 3 zile inainte de recolta pe anul respectiv...vulpea a furat toate ghindele(care nu erau inca definitivate...mai aveau 3 zile...), si a cautat un nou loc unde sa isi creeze propriul sau teren de "studiu"...a doua zi, ce credeti ca s-a intamplat ?...datorita lacomiei si a grijei prea mari de neajuns, ghindele au disparut ca prin minune, iar in urma lor nu a ramas absolut nimic...

Cu ce ati ramas voi din cele create de mine acum ?...va las sa imi spuneti maine...cat despre mine...nu am dat in mintea copiilor...sunt unul dintre ei...iar copilul din suflet, este pe zi ce trece mai fericit si mai prezent in viata de zi cu zi a copilului care se vrea mai mare...