Culoare

Cumpar vopsele sa imi zugravesc viata.
Voi incepe de maine.
Azi ma gandesc cum as vrea sa fie, cat de pestrita.
Cana de cafea in dreapta, tigara in stanga,
Creionul dupa ureche,
Privirea indreptata spre nicaieri.
As vrea: speranta sa fie verde. Mai crud sau mai copt?
Nu stiu… asa si asa. Intre… Timpul va decide.
Visele sa fie galbene, si mari, si stralucitoare.
Sufletul sa fie alb, alb arginitiu, pretios si sublim.
Dragostea sa fie prezenta, rosie, un rosu sangeriu.
Gandurile sa fie senine si albastre ca un cer de primavara.
Lucrurile placate sa ia culorile curcubeului,
Iar linistea sa aibe nuanta iubirii eterne.

Sorb o gura de cafea,
Privesc fumul tigarii cum se risipeste agale,
Notez fericirea acestor moment.
Clipesc, tresar si exclam: “Ce nebunie!”
Si pier… invaluita in fum…

4 comentarii:

  1. Draga mea,
    vezi că ţi-am trimis niste flori-vise, galbene...valabile şi pentru alţii care iubesc!:)


    Sunt mai sus în postarea mea, plus o melodie .:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult de tot..pentru mine, fiecare gest, atentie, "bagare in seama" are valoare!
    Zambet si viata senina!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu-ti pot oferi chiar ROGVAIV.Barbatii nu sunt nici chiori, dar doar vad.Unii chiar daca vad,tot calca pe bec sau dau in gropi…suntem imperfecti,cel putin cu vazul..dar si cu auzul…trebui ingaduinta.Dar cu asemenea handicap ,avem un simt tactil deosebit

    Ma ademenesti sa-ti destainui culoarea vietii mele.
    Trisezi si nu spui unde locuiesti.
    Ei bine eu dimineata locuiesc patratos si colturos intre peretii cubului meu mic si meschin.
    E alb ,il varuiesc periodic(des) si-l cert in fiecare dimineata: ALB! dar el sta baiat incapatanat Gri! Gri cu pete de vise vechi! Gri patat cu deznadejdi de ieri!E gri !
    Taci ,e alb si te vopsesc de nu te vezi.Plec bucuros ca am scapat de depresia negrului si pe ziua de astazi si ma indrept inevitabil spre locul unde ne inmormintam zilele …deci la lucru. Mergem..Ca sa nu fie deci negru alegem o culoare , nu la intimplare.
    Dau sa ma agat de o culoare, negru sta pe la colturi rinjind caineste.Ii dau voiniceste cu sictir si ma afund in parul blond al colegei care tocmai trece.M-ai salvat, vestala,astazi se poarta galben, chiar de-ar fi noapte toata ziua, va fi cald luminos si bine.
    Apoi un cercel albastru senin,apoi un zimbet mai nu stiu ce nuanta calda, apoi un pas shagalnic din nu stiu ce spectru fierbinte.

    E colorat ,confortabil si placut pe linga voi,ma inconjurati cu un curcubeu catifelat.
    Locul meu devine loc geometric,rotund ,moale, sferic, transparent..echidistant cu toate din voi,frumoaselor.
    Pentru ca altfel..
    Duc o viata de roman ( ceea ce-i nashpa, se stieeee), de barbat(ce greu e sa mentii standardul),de cetatean de urbee( o mizerie).
    Si cu culoarea sperantei si a iubirii cum ramane?
    Pai sa-mi aduc aminte…mmm…cam ustura. Palmele pe obraz cind am vrut sa sarut,mainile cind am vrut sa ating.
    Iubirea are culoarea constelatiilor de stele verzi .
    Speranta are culoarea…(ce culoare are euroiul?)
    Tin flacara aprinsa printeso, am invelit-o in sticla sa n-o stinga vintul vremurilor vijelioase ce le traim.Trag nadejde sa-mi cumpar iar calul meu caprioaro, si vin dupa tine.
    De data asta te fur caprioaro nu ma mai uit la ochii tai mari mincinosi si mofturosi.
    Ce culoare are speranta?Ce culoare are iubirea?
    Are culoarea ochilor tai
    Totul se invarte in jurul vostru, curcubeelor.Extraordinar domnule!

    RăspundețiȘtergere
  4. Divin.. spectaculos...amuzant...! Imi place si nu e bine... ma invat cu narav!
    Sa-ti fie viata senina, si zambetul prieten, si bucuria prezenta in ochii tai mereu!

    RăspundețiȘtergere