Buba

În peregrinările mele prin viață am ajuns, vara trecută, pe pagina unui tabloid. Nu le prea citesc, 80% sunt mizerii. Dau peste un articol despre doamna lansată în antena1 de ... domnul evreu. Citesc articolul, citesc comentariile ... Ei, aici se ivește buba, nu orișicare buba, ci buba la cap. Dau peste un individ care scrie: da, arată bine, dar este cam trecută ... Ceva de genul ăsta!

Opa, am dat peste un „illuminati”, imi spun. Trecută ...?!

Da, poate nu aș fi băgat prea mult chestiunea în seamă dacă nu mi s-ar fi întâmplat și mie. Să aud un comentariu mai dramatic decât „trecută” la adresa mea, din partea unui nimeni. Cineva care nu figura pe lista mea de cunoscuți. Am un personaj ciudat ce se ține de viața mea și care suferă de nenumărate boli psihice, cu care nu vreau să mă învrednicesc aici.

Însă, pentru a atrage atenția celor care, poate, ar raționa la fel, scriu: domnule sărman cu Duhul, neinspirat de Dumnezeu adică, trebuie să rămânem veșnic la 25 de ani pentru a-ți satisface apetitul pentru prospături? Stimate prostănac, dacă prostia dumitale poate fi stopată, înaintarea în vârstă nu. Ei, scuză-ne că am trăit atâta. Și, până la urmă, ce te interesează pe dumneata că este trecută? Ți-a făcut vreo propunere de mariaj și te-ai zgribulit? Nu înțeleg! Dacă nu mai avem 25 de ani nu mai trebuie să trăim pentru că dumneata ne consideri trecute? Dar mama dumitale cum este? Trecută? Cred că este trecută prin prea multe de te-a aruncat în lume cam dobitoc.

Da, cam atât scriu și că m-a frapat faptul că „buba” și-a și așezat-o ipotetic alături de el. Multă imaginație stearpă mai face definiția unei boli psihice ... Îm, poate citește și se recunoaște în „buba”!