TORTIONARII ARENELOR
Fotbalul s-a transformat de ani buni dintr-o distracție a clasei muncitoare, a studenților și a tineretului într-o afacere a bogătașilor. Succesul nu mai este condiționat de pasiunea și onoarea luptei, ci de bani și relații. Într-o societate tot mai atomizată și condusă spre prăpastie și sărăcie de diverși proxeneți politici, meciurile de fotbal reprezentau ultimul bastion al declinării identității și socializării sincere dintre oameni.
Evident, orice formă de libertate îi deranjează pe dușmanii libertății. Și ce s-au gândit atunci diverși oameni politici, care în loc să se pună în slujba cetățenilor se folosesc de aceștia umilindu-i și jecmânindu-i cu orice ocazie? Să mutileze pe cât posibil și această manifestare a suporterilor. Dintre toate problemele majore, cum ar fi sărăcia, nedreptatea socială, banditismul politic, furtul fățiș din avutul public sau genocidul cultural, unora li s-a cășunat să interzică fumigenele și torțele pe stadioane! Niciodată nu am putut să înțeleg logica imbecilă și comunistoidă a rinocerilor îmbuibați care în lipsă de altă ocupație le bagă bețe în roate suporterilor, doar așa, din pură răutate și prostie. Pretextul este siguranța publicului și pericolul izbucnirii incendiilor, dar argumentele folosite în acest context sunt de un infantilism extrem. Este ca și cum ar veni cineva neinvitat la petrecerea de ziua ta și ar încerca să-ți impună cum să te distrezi și ce muzică să asculți, susținând că intervenția lui de neam prost este pentru binele general. Poliția și jandarmeria au nenorocit în decursul anilor mai mulți oameni nevinovați decât toate torțele la un loc, dar nimeni nu a cerut interzicerea acestor instituții. Evident, ele își au rolul și rostul lor, dar oare cum se simt acei oameni în uniforme când sunt folosiți pe post de câini de pază inutili sau perturbatori ai distracției altora?
De ce se insistă cu această stupizenie absolută? De ce se simt unii amenințați sau oripilați de torțe și petarde? Le-am folosit de zeci de ori și nu s-a întâmplat nimic grav. De ce trebuie să ne jucăm de-a hoții și vardiștii cu forțele de ordine, transformând în penibil și în grotesc un banal eveniment sportiv? De ce nu putem fi lăsați să ne relaxăm și să ne susținem echipa așa cum credem noi de cuvință? Dacă cineva face probleme, dacă se bate, distruge sau fură – ok – e firesc să fie săltat de poliție sau jandarmi, dar de ce trebuie să fim mereu puși în situația de a palma o nenorocită de torță sau o doză de bere? Nu e ridicol să se organizeze plantoane cu zeci de oameni în uniforme, așa cum a fost la meciul cu Unirea Leucușești? Sunt convins că și ei ar prefera să-și petreacă duminica în alt mod, nu pândind intrările la stadion sau făcând pe cameramanii. E de înțeles dispunerea forțelor de ordine în cazul unor meciuri mari, între echipe cu suporteri rivali, dar la jocul împotriva Unirii Leucușești cine se simțea amenințat? Simpaticul suporter al oaspeților care a venit cu benerul cu remorca? Hai să fim serioși…Chiar nu sesizează nimeni tragicomicul jenant al situației?
Suporterii Politehnicii au făcut mai multă reclamă pozitivă Timișoarei prin torcida de la meciul împotriva Nădragului (care a făcut efectiv înconjurul lumii pe internet) decât o vor face unele instituții plătite din bani publici vreodată. Nu cerem favoruri, nu cerem tratament preferențial, nu cerem nimic – doar să fim lăsați să ne vedem de ale noastre. E chiar așa de greu? Sau e așa de dulce satisfacția distrugerii parțiale a unei coregrafii?
Domnule jandarm și domnule polițist – salariul mizer pe care îl iei și viața grea pe care o duci nu se datorează suporterilor de fotbal, ci acelor infractori la costum care îți comandă să-i tratezi pe suporterii de fotbal ca pe niște infractori. Încearcă să gândești și tu ca un om rațional, nu doar ca o unealtă care execută ordine. Cât timp vom sta cu toții drepți în fața abuzurilor născocite de mințile odihnite ale politicienilor, nu vom fi altceva decât carne de tun, indiferent de care parte a uniformei și a tonfei ne-am afla. De Goran Mrakic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu