Cronologia tiganilor(pentru cei interesati)

 Scrurta cronologie a tiganilor in istoria Romaniei

 • Prima atestare documentară a robiei romilor pe teritoriul românesc datează din 3 octombrie 1385. La acea dată, domnitorul Dan Voda confirmă dania de „40 salaşe de aţigani“ daruiţi Mănăstirii Vodiţa de către domnitorul Vladislav, cu aproximativ 20 de ani înainte: „40 de salaşe de aţigani să fie slobozi de toate slujbele şi dajdiile de venitul domniei mele“.

 • În Transilvania, în jurul anilor 1400 (în timpul lui Mircea cel Bătrân), un boier Costea, stăpânea în Ţara Făgărasului satele Viştea de Jos, Viştea de Sus şi jumătate din Arpaşul de Jos, „precum şi 17 tigani de cort“? (Documenta Romaniae Historica, B, Moldova, I, Bucureşti, 1975, p. 32-33).

 • În Moldova, romii sînt amintiţi pentru prima dată într-un act din 2 august 1414? Informaţia se găseşte într-un document din timpul lui Alexandru cel Bun, care dăruieşte trei sate lui Pan Toader Pitic „pentru credincioasă lui slujba: un sat la Cobila, unde este casa lui, unde [este] a fost Veris Stanislav, iar alt sat la gura Jeravatului, unde cade în Bîrlad, anume unde au fost cneji de ţigani Lie şi tiganestii, iar al treilea sat pe Bîrlad, unde are altă casă a lui, unde sunt cneji de ţigani Tamaş şi Ivan“. (M. Costachescu, Documente moldoveneştii înainte de Ştefan cel Mare (1374-1437) vol I, Bucureşti, 1931, p. 103-105).

 • În anul 1422, regele Sigismund al Ungariei a acordat voievodului Ladislau privilegiul de a circula liber prin ţară „împreună cu ceata să de ţigani”? (Hurmuzachi, vol. I/2 p. 527).

 • În anul 1424, prin Constituţia dată de împăratul Sigismund, Romilor de la oraşe li se dădea o jurisdicţie proprie, pusă sub autoritatea unui voievod? Balthazar de Bornemisza (căpitanul general al Transilvaniei) le conferă lui Mathias Nagy şi Thomas de Aiud voievodatul ţiganilor din toată Transilvania”. (V.Ionescu, Romii în Istoria României, Bucureşti, 2002, p. 32). Fiecare ceata de ţigani avea un şef propriu, care se numea jude (giude) sau vătaf în Moldova şi Ţara Româneasca şi voievod în Transilvania. Voievodul era ales dintre bărbaţii cei mai puternici şi mai înţelepţi din grup. El se bucura de o ascultare deplină din partea grupului. Tot din acea perioadă, avem informaţii despre romii gabori din Transilvania. Numele acestui subgrup se pare că vine de la Gabriel (Gábor) Betleen, care le oferise unele drepturi. Primele atestări ale acestui subgrup datează din anul 1424, odată cu înfiinţarea demnităţii de „voievod al ţiganilor“, şi care avea ca însemne ale onorabilităţii tahtai-ul („paharul puterii“) şi pălăria cu boruri largi. În anul 1588, Dieta Ardealului desfiinţează primul voievodat al romilor. Ca urmare, romii nu mai plăteau, că până atunci, impozite voievodului lor.

 • Din aprilie pînă în august 1595, domneşte, în Moldova, Stefan Răzvan, domnitorul de etnie roma, care a fost alături de Mihai Viteazul în lupta să împotriva marelui Imperiu Turcesc? „Acest Răzvan era născut în Moldova, dintr-un tată ţigan şi o mumă moldoveanca. El intrase de tînăr în armia polonă şi, deosebindu-se printr-o vitejie ne obicinuita în războiul polonilor cu muscalii, fu din simplu soldat ridicat la cele mai înalte trepte ostăşeşti de craiul Poloniei, Stefan Băutori. În urma întorcîndu-se în Moldova, intra în slujba lui Aron Vodă, care îi dete rangul de aga şi îl trimise la mai 1593, sol la Sigismund Batori (...)Născut ţigan,dintr-un neam osîndit de veacuri la robie, el fu încă o dovadă puternică ca în ochii providenţei nu sunt popoare alese şi popoare osîndite, ca ea răspîndeşte deopotrivă îndurările sale peste toţi oamenii, fără osebire de naţie şi clasă, puind pe fruntea fiecărui pecetea dumnezeirii şi declarîndu-l cu drepturi deopotrivă ca toată omenirea, în libertate,la egalitate, la virtute şi la adevăr”. (N. Bălcescu, Românii supt Mihai Voievod Viteazul, Junimea, Iaşi, 1988).

 • La 1 decembrie 1599, „o ceata de lautari-tigani, cîntînd imnuri naţionale“, a fost prezentă la intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia? “Intrarea marelui domnitor în cetatea ardeleana „s-a făcut în sunetul viorilor ţigăneşti care ştiau să cînte pentru toate ceasurile din viaţa omului, ceea ce denotă că alături de cei 8 trîmbiţaşi care mergeau înainte erau şi viori ţigăneşti“. (Istoria Românilor: Chipuri şi Icoane, N. Iorga, p. 72).

 • Împărăteasa Maria Tereza (1740-1780) a decretat încă din anul 1758 legarea de un loc pentru plătirea de impozite a romilor din Banat şi Ungaria, şi a început un program de asimilare a acestora? Astfel:
 - „ţiganii nu puteau deţine cai şi căruţe,
 - tinerii peste 16 ani puteau fi supuşi serviciului militar,
 - ţiganii trebuiau să plătească impozite; În anul 1761, numele de maghiar este înlocuit cu ţărani noi (neubauer)
 - în anul 1767 se desfiinţează jurisdicţia voievodului asupra ţiganilor, - este interzisă folosirea limbii tiganasti, sunt interzise portul şi ocupaţiile specifice ale ţiganilor,
 - în anul 1773 sunt interzise căsătoriile intre ţigani, iar căsătoriile mixte sunt reglementate strict,
 - copiii de peste 5 ani urmează să fie ridicaţi şi încredinţaţi unor familii ne-tigane“. (Viorel Achim, Ţiganii în Istoria României, Ed. Enciclopedică, Bucureşti,1998).

 • În anul 1766, la 22 ianuarie, în Moldova, Alexandru Ghica Voievod aprobă prin Hrisovul sau domnesc eliberarea robilor care au fost credinciosi stapânului? „un Ţigan ce de copil mic îl va lua stpânul sau în casa lui îi va sluji cu credita şi cu dreptate pînă va veni la vîrstă cu aceia, şi apoi stăpînul lui pentru cea cu credinţa şi cu dreapta slujba, ce au avut de la dînsul intru atîţi ani se va milostivi asupra lui şi-l va ierta de robie ...“. (Nicolae Grigoras, Robii în Moldova. Anuarul Institutului de Istorie şi Antropologie A.D. Xenopol, Ed. Academiei, Iaşi, 1967).

 • La 12 septembrie 1782, Împăratul Iosif al II-lea (1780 -1790) a instituit un regulament numit De Regulatione Zingarorum, prin care reglementa statutul romilor din Transilvania? Astfel:
 - se interzice ţiganilor să mai locuiască în corturi; folosirea limbii ţigăneşti se pedepseşte cu 24 de lovituri de bâta,
 - cerşitul este interzis,
 - copiii de ţigan să fie daţi la şcoală şi să nu mai umble goi,
 - copiii de sexe diferite să doarmă separat,
 - ţiganii să frecventeze biserică duminica şi în zilele de sărbătoare,
 - să asculte de sfaturile preoţilor,
 - În ceea ce priveşte mâncarea, îmbrăcămintea şi limba, ţiganii să urmeze
 obiceiul locului,
 - nici un ţigan să nu mai deţină cai,
 - autorităţile săteşti să nu mai permită nici unui ţigan să trândăvească,
 - ţiganii sînt obligaţi să se ocupe de agricultură, altfel vor fi pedepsiţi,
 - li se permite să se ocupe de muzica lor doar atunci cînd nu este de muncă la câmp. (Viorel Achim, Ţiganii în Istoria României, Ed. Enciclopedic`, Bucureşti,1998).

 • În data de 19 iunie 1783, la Cernăuţi, Împăratul Iosif al II-lea a dat un ordin prin care robia era desfiinţată în Bucovina? A fost, însă, extrem de greu să fie aplicat acest ordin pentru că boierii şi mănăstirile nu voiau să renunţe la o mână de lucru neplătită şi care se afla la dispoziţia lor. Ei argumentau că starea de robie este „cea mai potrivită pentru ţigani, fiind în avantajul ţiganilor“. (Viorel Achim, Ţiganii în Istoria României, Ed. Enciclopedic`, Bucureşti, 1998).

 • La 22 august 1785, Iosif al II-lea dă o patenţă prin care desfiinţează robia în Ardeal? Deşi nobilimea maghiara s-a opus puternic acestei măsuri, un an mai tîrziu, „În 1786, s-a dat o ordonanţă imperială privind servitorii. Raporturile lor cu stăpânii trebuiau să fie voluntare şi să se bazeze pe un contract cu aceştia“. (P. Petcu, D. Grigore, M. Sandu, Istoria şi tradiţiile romilor, Manual, Ed. Ro Media,Bucureşţi, 2003, p. 57).

 • Într-o scrisoare din 1812, adresată lui Petru Maior de către Ion Budai-Deleanu, reiese că cei doi corifei ai Şcolii Ardelene aparţineau etniei rome ? „… am să-ţi aduc aminte cum că eu învăţând latineşti, italieneşte şi frantozeste, întru care limbi se afla poesii frumoase, m’am îndemnat a face o cercetare: de s’ar putea face s’in limba noastră, adică în cea româneasca (căci a noastră, cea ţigăneasca, nu se poate scrie şi puţini o înţeleg) cevas asemene; (…) Cea mai de pe urmă, să ştii că fiind eu ţigan ca şi tine, am socotit cuvios lucru de a scrie pentru ţiganii noştri, ca să preceapa ce feliu de strămoşi au avut/şi să să înveţe a nu face şi ei doară nebunii asemene, cînd s-ar întîmpla să vie cîndva la o tâmplare ca aceasta. Adevărat că aş fi putut să bag multe minciuni lăudînd pe ţigani şi scornind fapte care ei n-au făcut, cum fac astezi istoricii unor neamuri, care scriind de lăudând de începutul norodului sau, să sue până la Dumnezeu şi tot lucruri minutate bârfesc. Dar eu iubesc adevărul”. Sursa: D.Grigore, P.Petcut, M.Sandu, Istoria şi tradiţiile minorităţii romani. Manual pentru Clasele a VI-a [i a VII-a, MEC, Ed. Sigma, Bucureşti, 2005, p.48.

 • În anul 1821, în timpul revoluţiei condusă de Tudor Vladimirescu, un taraf de lăutari a fost masacrat alături de „batalionul sacru“? „În bătălia de la Drăgăşani, batalionul sacru care trebuia să se jertfească în această luptă, înainta având în fruntea să şi muzica de ţigani a boierului Constantin Golescu, pe care o luase de la Colintina“ (N. Iorga, Izvoarele contimporane asupra mişcării lui Tudor Vladimirescu, Bucureşti, 1921, p. 307).

 • În anul 1822, la 6 noiembrie, 200 de romi lăutari au participat la intrarea lui Grigore Ghica în Bucureşti? „În rândul al şaptelea, în făta domnului, venea armaşul călare, cu ofiterii săi şi înconjurat de peste 200 de ţigani, cântând din tot felul de instrumente şi îmbrăcaţi de asemenea bine, întocmai ca burghezii“. (George Potra, Contribuţiuni la istoricul ţiganilor din România, Mihail Dascăl Editor, Bucureşti, 2002, p.124).

 • În anul 1831, Regulamentului Organic din Ţara Româneasca era anexat şi un Regulament pentru îmbunătăţirea soartei ţiganilor statului ? Acesta urmărea:
 - lichidarea nomadismului,
 - statornicirea ţiganilor şi deprinderea lor cu lucrarea pămîntului,
 - repartizarea a câte 5-6 familii de ţigani într-un sat pentru a-i dispersa,
 - limitarea libertăţii lor de mişcare.

 • În Moldova, s-a adoptat „Reglementul pentru statornicirea ţiganilor“ prin care se dorea „aşezarea ţiganilor statului pe moşiile particulare, proprietarii asigurându-le teren şi gradina, dar şi să le înlesnească construirea de case“. (Regulamentele Organice ale Valahiei şi Moldovei, Bucureşti, 1944, p. 19, 26,191,194).

 • În anul 1843, la 22 martie, în Ţara Româneasca a fost dată prima lege prin care au fost eliberaţi robii domneşti: „Lege pentru desfiinţarea dajnicilor de sub adminstratia Vorniciei Temniţelor şi trecerea lor sub administraţia ocârmuitorilor de judeţe“? „După ce aceşti oameni vor fi pe deplin asimilaţi sub aspect fiscal cu plugarii sateni, zeciuiala lor intră în cutiile satelor, iar prin fondul de răscumpărare a ţiganilor particulari Visteria va da doar 47.600 lei“. (Analele Parlamentare ale României, XII/1, Bucureşti, (1890-1915), p. 301-304).

 • În anul 1844, la 31 ianuarie, în Moldova au fost eliberaţi robii manăstireşti? Mihail Sturdza adoptă legea „pentru regularisirea ţiganilor mitropoliei, a episcopiilor şi manăstirile în deobşte“, în baza cărora romii care erau robi manăstireşti deveneau liberi. Acum ei aveau şi dreptul de a se căsători cu români. „Dările adunate de la aceşti ţigani formează un fond special destinat răscumpărării ţiganilor robi pe care particularii şi scot la vânzare“. (Analele Parlamentare ale României, XII/2, Bucureşti, (1890-1915), p. 424).

 • În anul 1844, la 14 februarie, în Moldova, a fost votată legea prin care romii domneşti deveneau liberi, având aceleaşi drepturi ca şi moldovenii? „Ţiganii sunt scutiţi de bir timp de un an, iar de toate celelalte îndatoriri către stat ale locuitorilor dajnici timp de trei ani de la aşezare. Scutirile sunt valabile şi pentru ţiganii deja aşezaţi, şi se aplică începând cu momentul în care s-a petrecut aşezarea lor“. (Analele Parlamentare ale României, XII/2, Bucureşti, p. 521-523).

 • În anul 1844, Cezar Bolliac (1813-1881) publică, în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură“, o „Scrisoare ...“ prin care militează pentru cauza romilor? „Veniţi domnilor, veniţi toţi câţi aţi pus odată mîna pe condei, porniţi de un sentiment nobil, profesori, jurnalişti şi poeţi, veniţi să facem pentru întâia oară o cauză comună, cauza ţiganilor şi să ne luptăm pentru slobozenia lor: religia, interesul statului şi duhul înaintării noroadelor ne va fi în ajutor“. („Foaie pentru minte, inima şi literatura“, nr. 40/2.10.1844, p. 315-316).

 • În anul 1847, la 11 februarie, au fost eliberaţi „toţi ţiganii mitropoliei, ai episcopiilor, ai mănăstirilor şi metocurilor, ai bisericilor şi ai oricărui alt aşezământ public“ din Ţara Românească? „se desrobeau, fără indemnitate, ţiganii mitropoliei, episcopiilor, manăstirilor şi aşezămintelor publice, fără deosebire, câte se află pe cuprinsul Ţării Româneşti“. (I.C.Filitti, Domniile sub Regulamentul Organic, Bucureşti, 1915, p. 86).

 • Revoluţionarii paşoptişti din Ţara Româneasca cuprinseseră în Programul lor din 9 iunie 1848 şi „desrobirea ţiganilor prin despăgubire“, punctul 14 din Proclamaţia de la Islaz. Ei au declarat, în 1848, la 26 iunie, dezrobirea robilor boiereşti/particulari şi au constituit „Comisia pentru liberarea robilor“, formată din Cezar Bolliac, Ioasaf Znagoveanu şi Petrache Poenaru. (Cornelia Bodea, 1848 la români. O istorie în date şi mărturii, Bucureşti, 1982, p. 536-537). Revoluţia a fost, însă, înfrântă de către Fuad Pass, iar caimacamul Ţării Româneşti hotărăşte „ca toate acturile slobozite în vremea revoluţiei în privinţa ţiganilor particularilor rămân desfiinţate şi că bileturile slobozite fiecăruia din acei ţigani de la 11 iunie din urmă până la 13 septemvrie curgător să se ia înapoi şi să se desfiinţeze“. (George Potra, Contribuţiuni la istoricul ţiganilor din România, Mihail Dascăl Editor, Bucureşti, 2002, p. 110). De altfel, şi în „Dorinţele Partidei Naţionale în Moldova“, revoluţionarii moldoveni au cerut, în august 1848, la Cernăuţi, desfiinţarea robiei. (Cornelia Bodea, 1848 la români. O istorie în date şi mărturii, Bucureşti, 1982, p. 661).

 • În anul 1855, la 10 decembrie, în Moldova, domnitorul Grigorie Alexandru Ghica (1849 -1856) abolea robia prin „legiuirea pentru desfiinţarea sclaviei, regularea despagubirei şi trecerea emancipaţilor la dare“? Prin această lege ţiganii boiereşti sunt declarati liberi. „Proprietarii urmau să încaseze o despăgubire, care era de 8 galbeni pentru lingurari şi vatrasi şi 4 galbeni pentru lăieşi..Dintr-un raport al Departamentului de finanţe al Moldovei din iunie 1856 reiese că 334 de proprietari au cerut despăgubiri pentru foştii robi, iar 264 au renunţat la ele“. (Viorel Achim, Ţiganii în Istoria României, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998).

 • În anul 1856, la 20 februarie, în Ţara Românească, domnitorul Barbu Ştirbei (1849 -1856) abolea robia prin „Legiuirea pentru emanciparea tuturor ţiganilor din Principatul Ţării Româneşti“? Prin această lege era desfiinţată robia romilor boiereşti. Proprietarilor li se acordă o despăgubire de 10 galbeni pentru fiecare individ. Numărul acelor boieri care nu au pretins nici o despăgubire de la stat este de 420, iar al ţiganilor liberaţi de ei - 2611. (George Potra, Contribuţiuni la istoricul ţiganilor din România, Mihail Dascăl Editor, Bucureşti, 2002).