Autor:: Craciun Andreea aka Chucky
Articol: ... Asta ar fi trebuit sa fie povestea mea, nu a voastra. Eu ar fi trebuit sa decid soarta tuturor personajelor, inclusiv soarta personajului meu. Personajul meu nu era chiar atat de rau. Imi tremura glasul iar picaturi sarate imi curg agale pe obrajii incalziti de fiecare data cand ma gandesc la aceasta poveste. Sunt cu totii niste nimicuri, toti cei care mi-au furat povestea si acum o refac dupra prorpiul lor scenariu.
Nu e drept!!! Am muncit atata pentru aceasta poveste si acum ei imi iau tot si adapteaza dupa nevoile lor?... Pentru ce am mai muncit atata timp? Pentru nimic, oameni buni, pentru un mare nimic. Sunt condamnata sa imi petrec restul vietii aici, intre patru pereti albi de plus , in cercul cugetelor mele care striga dupa ajutor. Degeaba, terminati vocilor! Lasati-ma in pace , lasati-ma sa imi plang aici de mila .
De ce nu au vrut sa fiu eu Dumnezeu? Am vrut sa le ofer o viata perfecta, am vrut sa ii ajut sa nu mai fie tristi, am vrut sa elimin suferinta, sa le daruiesc fericirea suprema , de care sa se poata bucura la nesfarsit. Ce nebun ar refuza asa ceva?
Dar, nu... Ei mi-au reprosat ca nu acesta a fost scopul meu initial...ei au spus ca trebuie atins unde am tintit, nu mai departe. Daca se poate ajunge mai sus, de ce nu?! De ce sa nu fac vietile lor perfecte?!...
Oameni prosti! De cand a facut Dumnezeu Pamantul, de cand a creeat primul om, e la fel. Sunt cu totii niste prosti! Au sansa de a se bucura de viata lor inca de la inceputuri, iar acum mai mult ca oricand .. si ei ii dau cu piciorul, isi alunga singuri fericirea suprema, doar pentru a duce o viata plina de greutati si intr-un final sa realizeze ca nu au facut nimic in intreaga lor viata.Ce idioti! Sunteti cu totii niste idioti!
Nu mai am ce face...destinul mi-a rezervat un drum care se sfarseste mult prea devreme, un drum care le-ar putea ajuta pe celelalte, dar se sfarseste datorita ignorantei pe care o poarta cu totii in ei. Nu e bine deloc, mi-as fi dorit ca aceasta sa fie POVESTEA MEA , nu a lor! SI uite, mi-au furat continutul si se lauda acum cu el , iar mie nici macar o privire calda, o privire cu multumiri si recunostinta nu sunt in stare sa imi aduca.
Poate ca totusi, moartea mea, a personajului principal intr-o liniste deplina , intr-o incapere in care cugetele mai sunt ascultate doar noaptea prin geamul mic, de catre stele; poate ca totusi, acesta este finalul pe care mi l-am dorit la POVESTEA MEA , care e pe sfarsite. Nu, nu le-am incredintat nimic , povestea exista doar atata timp cat exist si eu , finalul ei va fi si finalul meu.
Acesta este finalul povestii mele!
Note: Aceasta este partea a III -a din creeatia originala.Daca doriti sa cititi in intregime creeatia, intrati pe blog. (http://yoursweetsacrifice.wordpress.com )
--
Visitor Ip: 92.86.229.66
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu