Mă gândesc să-mi cumpăr o stână. Bineînţeles, asta numai în situaţia fericită şi deloc probabilă în care potentanţii zilei nu au pus încă mâna pe toate poienile, pe toţi munţii, pe cer, pe iarba crudă şi pe dorul de linişte desăvârşită. Declar din capul locului că aş fi singurul cioban care nu ar tăia miei înainte de Paşte, fiindcă behăitul lor nevinovat nu poate atrage – din punctul meu de vedere care va fi contrazis de gurmanzi – sclipire de cuţit. Jupuitul mielului mi se pare o blasfemie şi mi-aş dori să pot da o lege care să interzică acest demers criminal însângerat. Rătăcit prin transhumanţă cu zâmbetul pe buze, aş broda poveşti la foc, şi aş invita urşii şi lupii să se aşeze împreună cu mioarele mele la masa tratativelor, ca să îngroape securea războiului ancestral. Cioban atipic, veţi spune. Cei mai duri în exprimare mă vor caracteriza imediat drept cioban păcălit. Şi ce dacă? Dacă ar trebui să trăim interesaţi permanent de părerile celor care ne studiază sub lupa microscopului personal, ridicând subiectivismul pe cele mai înalte culmi, singura soluţie ar fi să ne deplasăm frumuşel pe pustii, departe de moralizatorii imorali, de lupii care şi-au aruncat piei de oaie pe umeri şi, în ultimă instanţă, de indivizii pătimaşi decişi să atace pe oricine şi orice numai pentru a-şi demonstra că sunt interesanţi. Orgasmul pseudo-intelectual ar unor astfel de personaje nu-mi poate produce decât indiferenţă. Nu mânie, nu silă, nici măcar disconfort... M-aş face cioban şi m-aş îmbrăţişa cu muntele, având grijă să nu strivesc cumva florile de colţ pe care le calcă în picioare chiar administratorii piscurilor răcorite de vânt... Mestecând în mămăligă, aş găsi şi timpul necesar pentru a-mi tăia gândurile în felii fierbinţi, iar dacă ar trece pe deasupra un avion cu reacţie aş ruga pilotul să scrie pe cer sunt liber şi nu-mi pasă de nimic. M-am interesat deunăzi şi un primar cu burta revărsată peste cureaua pantalonilor mi-a spus voi ăştia, cu figuri artistice în cap, aveţi senzaţia că le ştiţi pe toate. I-am răspuns că habar nu am ce înseamnă să fii cioban şi să ai stână, dar vreau să încerc... Du-te, dom’ne, la plimbare, mă ţii din treabă, tocmai parcelam şi ultimul munte din sfera mea de influenţă! Am plecat. Şi am continuat să-mi imaginez ce frumos ar fi să am o stână, să nu tai miei de Paşte şi să mestec în ceaunul cu mămăligă atunci când pică luna-n lacul de munte...
Cumpăr stână. Se oferă cineva?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu