Muzica uşoară românescă, mi-a inspirat acest tablou:
Ar fi vrut sa fie ea fata cu " părul pădure", sa fie liana care se înfaşoara pe " copacul" vieţii .
Poate că a fost…
În pădurea vieţii nu a fost uşor de pătruns, dar pădurea s-a îmbogăţit si cu puieţii ei.
Uneori “arborii -n genunchi cădeau“. Ea era fata cu " părul pădure", cu ramuri verzi si atragătoare. A venit vremea să zică “Lasă-mi toamna pomii verzi!”
Spre final o văd pe ea alături de copacul vieţii ei, ascultând cântecul “Copaci fără pădure” al Tatianei Stepa ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu