"TOAMNĂ VESELĂ"

Ce mult îmi place toamna, când îşi rujează frunzele.
E toamna mea cu funigei, cu vânt uşor şi aer proaspăt, da, toamna pentru mine e un început!
Dacă m-aş fi ţinut de ce-mi plăcea mai mult să fac, adică să pictez, acum aş fi avut sute de tablouri cu toate nuanţele toamnei.
Când m-am trezit şi am constat că o mare parte din viaţa mea am făcut doar ce a trebuit şi nu ce aş fi vrut din adâncurile fiinţei, mi-am adus aminte versurile lui George Coşbuc:
„Viaţa asta-i bun pierdut,
De n-o trăieşti cum ai fi vrut!”
Am luat o mare hotărâre, de a face doar ce vreau de acum încolo! De fapt decizia am luat-o cu un an în urmă şi o să scriu despre asta într-o altă postare...
Tabloul „Toamnă veselă” este pictat în ulei pe sticlă. Face parte din modesta mea colecţie, dacă se poate numi aşa, vizualizată de oricine îmi trece pragul casei.



Tabloul este unul şi acelaşi, diferenţa este datorită aparatului şi luminii, voi alegeţi care vă place!



Pictură în ulei pe sticlă.
Scuzaţi vă rog fotograful!:)

SINGURĂTATEA DE-A LUNGUL VIEŢII.

Singurătatea are mai multe forme de-a lungul vieţii, însă o conştientizăm altfel, sau deloc.
Copii fiind, fratele meu când rămânea singur acasă, ieşea la poartă şi plângea cât îl ţinea gura, strigând: „mama mea scumpă şi dragă...s-a dus în lume şi aici m-a lăsat”.
Acest fel de SINGURĂTATE-DOR DE MAMĂ, nu o numim aşa deşi, în ultima parte a vieţii, ea revine dar invers.
Mama nu ne-a părăsit nici o clipă.:)
Am crescut şi abia aşteptam să fiu singură, să scap de acasă, să îmi comand şi să-mi aranjez după bunul plac viaţa. Acest fenomen s-a petrecut, dar foarte repede am simţit SINGURĂTATEA INDEPENDENŢEI mele.
Am avut colege, mi-am făcut prieteni şi prietene...dar tot trăiam un fel de SINGURĂTATE-LIPSA JUMĂTĂŢII mele.
De anumiţi prieteni m-am despărţit, din diferite motive independente de voinţa mea: căsătoria lor, schimbarea locului de muncă, mutarea din oraş,etc. Şi în astfel de cazuri am simţit o SINGURĂTATE-PIERDERE, în unele situaţii cauza fiind decesul unor persoane dragi mie.
Pe parcursul anilor, avem impresia că ne-am găsit jumătatea, dar nu întotdeauna este aşa. Despărţirea de un om pe care îl iubeşti, lasă de asemenea un gol, care de data aceasta l-aş numi SINGURĂTATE-INTIMĂ. Pe tema aceasta cuibărită în suflet, am pictat un tablou numit:”logodnică de-a pururi, soţie niciodată”, pe care îl postez aici.
Nu este cazul meu, eu mi-am găsit jumătatea, am trecut de 35 de ani de căsnicie.
Pe parcursul acestor ani, am trecut prin multe faze în care am simţit, din lipsă de comunicare, SINGURĂTATEA-ÎN DOI, la fel de tristă, ca orice fel de singurătate.
Problemele vieţii ne-a readus la normal, prietenia şi puritatea sentimentului iniţial, nu s-a pierdut.
N-aş vrea să spun că mi-e frică de SINGURĂTATEA-SINGURĂ, teamă care stă ascunsă în subconştient. Ştiu însă de la unele persoane, care deşi au copii, după pierderea jumătăţii lor au rămas atât de singure... aceasta fiind cea mai dură, SINGURĂTATEA-DUREROASĂ.
De regulă şi spre norocul unora, această perioadă de viaţă nu este prea lungă.





pictură în ulei, pe sticlă

"Logodnică de-a pururi...soţie niciodată"
Şi-a construit un drum de fier spre inima lui de piatră, dar de prea mult foc...
de iubire, s-a aprins linia ferată !

COPACI FARĂ PĂDURE

Muzica uşoară românescă, mi-a inspirat acest tablou:

Ar fi vrut sa fie ea fata cu " părul pădure", sa fie liana care se înfaşoara pe " copacul" vieţii .

Poate că a fost…

În pădurea vieţii nu a fost uşor de pătruns, dar pădurea s-a îmbogăţit si cu puieţii ei.

Uneori “arborii -n genunchi cădeau“. Ea era fata cu " părul pădure", cu ramuri verzi si atragătoare. A venit vremea să zică “Lasă-mi toamna pomii verzi!”

Spre final o văd pe ea alături de copacul vieţii ei, ascultând cântecul “Copaci fără pădure” al Tatianei Stepa ...

DOUA RÂNDUNICI

Acest tablou, l-am făcut cadou prietenei mele Măriuţa,
dealurile care se văd în imagine sunt dealurile copilăriei noastre,
cele două rândunici suntem noi, care am zburat de acasă,
floarea necunoscută este "foarea prieteniei",
iar ceea ce vrea sa fie un ochi, este ochiul prietenului, care vede, spune, iartă.
Aveţi grija de prieteni, ca de ochii din cap!

ALEGERE

Nu va speriati, alegerea este buna.
Decit sa arzi in foc, mai bine sari,
ca jos, te vor prinde pompierii in plasa,
ori te prinde DUMNEZEU de un picior.

(acum invat sa lucrez cu "daltita"
asa ii spun eu la cutitul de paleta)

DE TINE NU-MI MAI ESTE DOR

Tabloul este inspirat de romanta cu acelasi nume.

De tine nu-mi mai este dor, doar primavara, vara, toamna, iarna...
ma-ncearca dorul iar...
V-as pune si romanta dar nu ma pricep.

http://www.trilulilu.ro/oedip/c81e8871271a91

GHEARA DESTINULUI

FANTOMELE MELE

URME PE ZAPADA

Acest tabou l-am pictat (in aceasta iarna) inspirata de poezia
"LUMINI SI UMBRE" scrisa de Otilia Cazimir.
Poezia este postata in intregime pe blogul meu de baza.



" Mă iscodeşti ca pasărea de pradă,
Mă urmăreşti cu ochii reci şi răi,
Dar uiţi că dacă- s urme pe zăpadă,
Noroiul e lăsat de paşii tăi."

FAMILIA MEA

FAMILIA

Va mai aduceti aminte de "Puiul", povestire pentru copii, a lui I.Al.Bratescu-Voinesti?

Tabloul meu este inspirat de aceasta aducere aminte. Pictura alb-negru reflecta starea de spirit a oricarei mame, care are un pui ranit.

SA NU-MI CADA CERUL

Cand ai o suparare mare,
ia un dram dintr-o bucurie mica,
si fa-ti o umbrela mare, mare sa nu-ti cada cerul.
Intinde un covor de flori, tavaleste-te prin ele.
Ele se uita la tine, inteleg mai bine ca oricine.
Spune-le lor tot ce te doare, orice secret,
ele nu te vor trada niciodata.

BUCURIE

Cine nu a ascultat melodia Margaretei Paslaru,
cu patru rindunici, doua mari si doua mici?
In tabloul meu, inspirat de aceast cintec,
sunt cinci...pentru ca una singuratica isi asteapta perechea.

FURTUNA IN LILIAC

In primavara vietii, cind te indragostesti, liliacul inforeste alb-alb.
Apoi, iubesti, si liliacul este mov, mai mov...
Te casatoresti si ce frumos e liliacul, mov intens si bleu-albastrui si ...
Dupa un timp, incep furtuni, si ce furtuni mai vin peste liliacul inflorit...dar el rezista.
V-ati gindit vreodata ca liliacul inflorit rezista ani si zeci de ani, doar daca era alb la inceput?

AUTOPORTRET

Am fost o adolescenta sensibila, trista si plingacioasa.
Cu greu am scapat de fetita aceea, poate dupa ce am pictat acest autoportret,
in oglinda. Nu mai stiu, e tare mult de atunci...
Am devenit o luptatoare, ceea ce mai sunt si azi...

INSULA MEA

Insula mea.
Daca nu am în proprietate nici o palma de pamint, dar'mite o insula, am undeva o oaza de lumina, in adincul sufletului, acolo e insula mea!
Nimeni nu mi-o poate sechestra, nici cumpara.
Tabloul este de vinzare.:)

TRANDAFIRI ROSII

Trandafiri, dragoste, foc... si singe.

CIMP CU MACI

Parca se propunea, pe undeva, tema iubiri pentru aceasta saptamina...
Sa visam pentru "la vara" ca ne tavalim pe-o pajiste cu maci...
N-ar fi fain?
(acest tablou este perechea celuilalt postat ieri, si comentat, mai mult textul...)

SPUNE NU DROGURILOR!

Frumusetea macilor ne aduce aminte si de altceva... tabloul se numeste: OPIUM
Eu insa m-am alaturat celor care spun:NU DROGURILOR, chiar daca tabloul e la loc de cinste in casa mea.
Nu vreau nici un fel de "drog usor" la liber.
Eu sunt o mare consumatoare de cafea, mai si fumez...si sunt dependenta de acestea.
"Dau un cal, pentr-o tigara", as da "un regat pentru o cafea"... sa nu spuna nimeni ca exista "droguri usoare" si nu creaza dependenta, asta-i vrajeala prin care-i atrag pe viitori consumatori!
PAZEA!

FLORI ALBE

De ce sunt florile mele albe?
Daca mi-ati pune aceasta intrebare, v-as raspunde:



Criza financiara, pentru mine, a inceput mai demult...Asa ca daca am vrut sa pictez si nu mi-am permis sa dau bani pe culori de ulei, am folosit ce aveam in casa.
Am cumparat ce se putea gasi mai ieftin: vopsea de piele"sigmaron",am gasit pinzele vechi,de ani de zile, gata date cu clei de oase, si am pictat ca sa-mi intru in mina.
Cind am terminat pinzele din stoc, am luat la rind sticla din casa: luminatoarele, apoi sticlele care fusesera ferestre si nu le-am aruncat cind am pus termopane.
De aceea, unele mici tablouri sunt alb-negru, dar pentru mine au o valoare sentimentala mai mare decit va puteti imagina...
Da, m-au ajutat sa ies din criza, mai ales din cea mentala...

PUSTIU

Nu e pustiul Saharei, nici al stepei, nici al pustei nu este.
E pustiul sufletului. Acel pustiu, cind astepti si nu vine nimeni...
Nu vine, pentru ca a uitat, sau te-a uitat, sau nu mai vrea, dar nu are curajul sa iti spuna.
Este pustiul sufletului, care te ridica precum un virtej, apoi iti da drumul in gol, si te duci in vid, ca intr-un cosmar, din care nu te poti trezi....

Acest tablou l-am pictat intr-o zi "de ziua mea", cind eram singura acasa iar ceilalti erau plecati... Cineva drag mie a zis: "tu nu vezi ca lipseste ceva, acolo , chiar in mijloc ?"
Acolo nu am vrut sa mai pun nimic, "acel nimic" pe care il asteptasem cu o zi in urma...de ce l-as mai fi pus?