Citind o poveste mi-am dat seama de ceva ce uitasem...

Un barbat a venit de la munca tarziu, obosit si nervos,
gasindu-si baietelul de 5 ani asteptand la usa nerabdator.

- Tati, pot sa te intreb ceva?

- Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns tatal

- Tati, cati bani castigi pe ora?

- Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel
de lucruri? spuse omul nervos.



- Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?

- Daca trebuie sa stii ...castig 50$ pe ora.

- Ah, a raspuns micutul trsit, cu capul plecat.
Tati, imi imprumuti te rog 25$?

Tatal s-a infuriat:
- Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat
asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi
o jucarie prosteasca sau alte prostii, atunci
du-te direct in camera ta la culcare.
Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din
greu in fiecare zi pentru asa copilarii.

Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa.
Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului.
Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere
niste bani.

Dupa o ora, tatal s-a calmat si a inceput sa gandeasca:
"Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa
cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des".

S-a dus la usa baiatului si a deschis-o.

- Dormi? Dormi? a intrebat....

- Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.

- M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme,
spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine.
Uite aici ai 25$.

- Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a strigat.

Dupa aceea a scos un pumn de bani.
Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.
Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.

- De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.

- Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul.
Tati, am 50$.. Pot sa cumpar o ora cu tine ???? Te rog sa
vii mai repede acasa maine. Vreau sa mananc cu tine.

Tatal a fost distrus de durere. Si-a luat baiatul in brate si
l-a implorat sa il ierte. "


Dupa ce mi-a dat o lacrima mi-am adus aminte ce cat de importanta este familia,si cat de important este timpul petrecut alaturi de ei.De ceva vreme nu mai am o legatura asa stransa cu ai mei dar citind asta maine sigur am sa le fac o vizita...poate sa stau si cateva zile cu ei...
Eu am gresit ca m-am axat mai mult pe munca decat pe familie,tu esti alaturi de cei dragi?

7 comentarii:

  1. Prin felul meseriei mele, mereu am in cabinet copii care se confrunta cu fel de fel de probleme. Agresivitate, introversie, hiperactivitate, abandon scolar, motivatie scazuta pentru invatare (lista continua, desigur). De cele mai multe ori, una dintre cauzele principale ale acestor probleme este LIPSA DE ATENTIE din partea parintilor. Parintii nici nu stiu cat rau fac copiilor prin absenta lor...

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravo MAN,
    ţi-ai adus aminte de copil, asta îmi place.:)
    Nu uita nici de mama copilului.:))

    RăspundețiȘtergere
  3. Am o poveste de viaţă pe care o voi posta pe blogul meu la timpul potrivit despre un tată care îţi prezintă faţa de părinte exemplar, dar care prin egoismul său face rău copilului şi mamei copilului minţind, înjurând, ameninţănd. Şi-a luat alături şi 4 primadone care îi cântă în strună fiindcă nu o suportă pe mama copilului care după părerea lor este ipocrită, excroacă, mincinoasă şi bineînţeles şi-a abandonat copilul.

    Am să postez casete şi scrieri care vor arăta faţa adevărată a acestui tată "imaculat" care cu lacrimi de crocodil şi-a implorat fosta soţie să fie copilul sub tutela lui un an până când copilul va împlini vârsta de 10 ani.

    Grav este că încă mai sunt români care pretind că sunt... nu are importanţă ce... şi nu au învăţat încă un lucru elementar, trebuie să asculţi ambele părţi, nu doar partea care îţi convine . Dar nu o să-i educ eu, nu o să-i trimit eu iar la şcoală.

    Timpul le rezolvă pe toate.

    Am întâlnit părinţi, prezenţi sau absenţi, care din prea multă dragoste şi-au distrus copiii.

    Subiectul este delicat, dar important este rezultatul acestor poveşti de viaţă, să fim ceea ce susţinem că suntem şi să nu ne mai comportăm precum Ţaţa Floarea din piaţă .

    Nu sunt perfectă, nu am pretins asta niciodată, mai am multe de învăţat, însă legătura dintre mine şi fiica mea nu va reuşi nimeni să o distrugă. Este centrul Universului meu şi mă iubeşte la fel de mult ca în prima secundă când a conştientizat acest lucru, iar eu aş face orice ca ei să-i fie bine.

    RăspundețiȘtergere
  4. @heramariana
    nu stiu ce s-a inteles din postare,dar nu am un copil:)...mi-am adus aminte ca trebuie sa fiu mai mereu langa parintii mei

    RăspundețiȘtergere
  5. O, te înţeleg,
    postarile nu se referă la unul sau altul dintre noi, poate doar aluziv:)
    Iar postarea ta poate fi luată la general şi valabilă pentru toţi care citesc, şi care, in viitor vor avea şi ei copii.:)
    Eu am glumit, gândindu-mă la articolele tale anterioare...

    RăspundețiȘtergere
  6. E foarte greu sa poti trai frumos, imbinand munca cu familia. Dar nu si imposibil. Important e sa putem face diferenta intre aceste 2 valori fundamentale din viata noastra si cand suntem la munca sa muncim, iar cand venim acasa sa ne detasam de toate grijile de peste zi si sa fim alaturi de cei dragi. Nici o super-mega cariera nu-ti poate oferi ceea ce primesti in familie.

    RăspundețiȘtergere