Analista politică

Acum câteva zile m-am dus în piață. Ca să ajung acolo trebuie să cobor un deal, nu degeaba suntem orașul situat pe coline, trebuie să le urcăm sau coborâm. Dealul nu este cine știe ce, o pantă mai bine zis, dar ce pantă! Puteam să încerc diferite probe ale olimpiadei de iarnă ce se apropie. Puteam să încerc patinaj viteză sau artistic pe luciul trotuarului, schi alpin coborâre sau slalom super combinat feminin, sau săritura la trambulină pe lângă el. Am ales să cobor pe carosabilul ce era aproape uscat, fentând autoturismele ce coborau la vale.
Azi dimineață îmi arunc privirea pe fereastră. O mămică a cărei fetiță purta un costum roz, de schi, traversa intersecția. Fetița alunecă să cadă în mijlocul străzii, mama o susține de braț, trăgând-o în sus, alunecă și mama și, slavă Domnului, reușește să nu cadă nici ea.
Da, zi România și punte puncte. Îi vezi pe stradă, adunați la colț, pâlcuri, pâlcuri povestind, comentând. Treci pe lângă ei, prinzi frânturi de discurs sau analiză politică. Te întorci din piață prin parc, îi vezi câte cinci adunați laolaltă, trei pe bancă, doi în picioare comentând. Fraților, eu am fost aproape profetică, sunteți buni numai de gură. România „analista politică”, numai că, analiza nu ajunge, vorba ceea: teoria ca teoria, dar practica îi dă de gol ...
Nu se poate fraților, este evident că dacă nu ești în stare să ai grijă de un cuț, ce se-nvârte înnebunit mirosind trotuare, străzi în căutare de mâncare, să poți avea grijă de femeile ce îți țin viitorul de mână. Nu se poate și pace. Practica i-a dat de gol. Analist politic poate fi, dar să iasă cu lopata să dea zăpada la o parte pentru fratele lui concetățeanul i-e rușine! Să arunce o pungă de sare nu este în stare. Ar trebui să le fie rușine să respire, mie mi-ar fi!