Trebuie să recunoaştem: A VENIT IARNA! S-a lăsat cu norul său uriaş de zăpadă şi ne-a acoperit. Dacă ieri se mai spunea că a început târziu, că a dat doar aşa o primă zăpadă firavă, astăzi toată lumea recunoaşte că iarna s-a instalat cu adevărat.
Vorbea BACOVIA cândva de nervi, ni-i transmitea în versul său, emoţie pură.
Acum observi nervii peste tot în jur, luaţi de vântul iernii şi duşi departe într-un amestec de zăpadă şi ger. Oamenii se supără, înjură, trântesc, ambalează motoarele, primarii dau ordine scrâşnite pe care nu le aude nimeni, lovesc cu pumnul în masă.
Uitat-am oare puterea naturii? Uitat-am oare să ne închinăm în faţa ei şi să-i dăm ceea ce ea deţine de drept? Uitat-am să nu suntem cei mai puternici şi că maşinuţele noastre de zahăr sunt mici furnici pe lângă fantomele de zăpadă? Uitat-am oare să stăm la gura sobei şi să ne minunăm cu teamă, dar şi cu bucurie, de puterea iernii? Uitat-am?
Oare de ce Alecsandri a cântat iarna în cele mai multe din poeziile sale? Pentru că iarna ne arată că suntem mici, iarna adevărată, dar acest sentiment este şi unul de linişte, simţi că ceva este mai puternic decât tine, nu eşti singur în vâltoarea universului!
Nervii se duc rostogoliţi de viscol în roţi de zăpadă! Poate până la Crăciun vom fi mai buni!
Bine punctat...un aspect esential...putini mai sunt cei care chiar simt spiritul magic si sfant al sarbatorilor:)...o seara buna:)
RăspundețiȘtergere