Lectia de conducere

Imi amintesc de prima mea lecţie de conducere, cu multi ani în urmă.Tocmai mă aşezasem nelinistit la volan şi plin de emoţie, nervos luasem startul, ţinându-l mereu în mişcari scurte,sacadate,nesigure. Instructorul, văzându-mi starea m-a întrebat ce se înţâmplă şi dacă vreau să fac conducere, de ce-mi duc mereu privirea odată cu mâna care atingea schimbătorul de viteze? Am răspuns că nu ştiu,nu nimeresc altfel schimbătorul şi asta este,am de învăţat.
E drept a zis el, dar n-am încredere în conducerea ta.Acum doar te orientezi în a conduce.Nu te mai uita la mine, uită-te cu mult mai mult înainte decât linia drumului şi mâinile în mişcare, să urmeze privirii ochilor....înainte.

Acesta îmi pare un sfat bun şi pentru toţi creştinii. Privirea spre Cel ce ne-a spus că „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” , pentru ca faptele bune să conducă viaţa. Dacă o clipită, în conducere poate costa enorm, gândiţi câte ore ne expunem zilnic pericolului accidentării noastre sau al altora. Lipsa de concentrare,nepăsarea, nesocotirea regulelor-Poruncilor- înseamnă răspundere.
Mâinile noastre urmeze,ochilor noştri.Vieţile noastre,concentrării şi privirii lăuntrice!