E noapte. Luna e de partea mea. Mi-a alungat lumina numai pentru a ma ascunde de privirile lor. De privirile fiecaruia dintre voi care cauta sa inteleaga de ce ma port asa. Am ramas numai o marioneta fara sfori atarnata asupra prapastiei dintre visele si cuvintele mele. Creionul se impiedica acum de marginile cuvintelor si se avanta netamator in amintirea ta. Vreau sa vorbesc cu sufletul meu. SUFLETULE, MA AUZI? Raspunde-mi!
-De ce ai facut asta?
- Deci inca esti aici. Ai fost mereu. Norii astia trasparenti din inima mea te-au ascuns foarte bine. Sunt bolnav! Sufar. Amintirea ei inca imi trimite picaturi acide in suflet.
-Decizia ta LOGICA ne-a condamnat pe amandoi la fuga asta prin spuma visului. Acum intelegi de ce te rugam sa lupti? Sa lupti sa iubesti. Mai tii minte mometele in care te priveai stingher in oglinda si imi vorbeai despre ea? Despre buzele ei, despre saruturile ei, despre imbratisarile ai, despre porumbeii pe care i-ati urmarit impreuna. Destinul v-a decis iubirea. Cea mai frumoasa noapte din viata ta, tii minte fantasma aia ? Un porumbel alb s-a asezat in pomul din fata ta… ti-a taiat drumul, ti-a recastigat inima tocmai atunci cand vroiai sa o parasesti…
- Dar m-a mintit! Si acum simt tradarea ei cum dirijeaza furtuna din interiorul meu. De ce m-a parasit? De ce a facut-o?Pentru ce a facut-o?Ce i-a lipsit?I-am oferit totul!....
- Vreau sa iti amintesti…..
- Nu acum nu am nevoie de amintiri….sunt mult prea ascunse ca sa le aduci la suprafata.
Nu vezi, suflet al meu? Ploua….si cerul asta plange pentru mine. Daca cerul se inchide? Imi raman doar sunete ce imbratiseaza linistea.Imi dispare prin aer melodia noastra…melodia pe care zburam…m-ai lasat sa reflectez asupra unei bucati de lumina….de ce m-ai lasat in intuneric? Acum sunt singur? Sunt un suflet singur? Visul meu, speranta mea……unde esti? RASPUNDE-MI!
-Cand o tineai in brate, la lumina semineului….. adu-ti aminte. Da asa, si acum ti se cutremura fiinta. Rasuflarea ei, mangaierea ei , joaca ei prin parul tau…. Dupa gheata fulgilor de nea , dragostea v-a reincalzit sufletele. Iti dai seama? Atunci nu erati numai 2 simpli indragostiti! Erati doi copii ai lumii, doi nori ai pamantului, doua flacari ale oceanelor. Voi ati facut dragoste si ati remodelat o lume. Cu fiecare sarut ai dat nastere unei noi vieti, cu fiecare stangere in brate, ai readus impreuna iubiri rupte de timp. …
-Nu intelegi! Daca acum ar veni in fata mea…..as vedea-o ca pe o amintire. Nimic mai mult. NU O MAI IUBESC! NU O MAI VREAU IN VIATA MEA!
-Te contrazici. Ii cautai insetat privirea in fiecare seara. Ai alergat dupa vorbele ei si ii cerseai imbratisarea asa cum florile cersesc mangaierea razelor. Si acum regreti.....oare te crezi capabil sa continui drumul asta fara ea alaturi? Ai sa incerci un mers prin durere…
-Da ma doare ca nu o mai am alaturi….ochii mei au sa se joace pustii in noapte…nu vor mai avea pe cine sa contempleze. Stii? M-am simtit aruncat in lava unei amintiri, …..de fapt, gresesc. Ma simt de parca as fi o papusa de apa sustinuta de speranta in gura unui vulcan…
-Si atunci de ce faci asa? acum crezi ca vei mai avea cui sa ii daruiesti bratele tale? crezi ca va mai exista cineva ca ea caruia sa ii spui: "te iubesc"( sa graim amandoi odata : eu si tu printr-o singura voce). te-a mintit, da e adevarat. dar acum nu te doare cand te gandesti ca buzele ei mincinoase vor fi sarutate de altcineva? Vei plange dupa noptile acelea aduse la viata numai de flacara rosie a unei lumanari de ceara....vei plange dupa momentele in care iti soptea dimineata ca esti frumos," ca esti frumosul si iubitul ei".....lacrimile tale vor uda perna dupa perna cand vei intoarce spatele in pat, in fata cearceafului rece.
-Da dar….
-Tu esti cel care s-a temut sa i se daruiasca. iti dai seama? iti dai seama ca plecarea unei singure persoane a eliberat flacarile unei alteia? mainile ei au eliberat raceala mainilor tale....ochii ei au eliberat orbirea ochilor tai, caldura trupului ei a eliberat teama trupului tau.....detasearea inimii ei ....a eliberat legaturile inimii tale. cuvintele ei reci, ti-au readus pe buze dragostea. Asa este....si totusi....daca plecarea ei ti-a provocat suferinta, de ce tu si mintea ta nu va daruiti( si mie totodata) fericirea incercand sa o regasiti? Acum de ce va temeti? Nu ai vazut..... nu vrei sa crezi..... si totusi o simti. ,...... atunci cand te priveste. Simti ca te prabusesti de pe tiparul lumii, intr-o mare de dragoste. Te simti capabil sa lupti pentru iubire...pentru zilele astea care v-au fost promise, sa lupti cu viata ta pentru fericirea ei.
-Mi-e teama ca el nu ma vrea ca ea ma vede doar ca pe un simplu ...baiat…
-Te vede ca pe acel baiat, acea inspiratie careia i-a promis ca ii va darui lumea. Ti-a promis ca isi va dirija lumea prin ochii tai. De ce sa nu te vrea cand te-a cautat atata timp? De ce sa te vada doar ca pe o simplu baiat atunci cand ea a fost cea ce dansa in ploaie si iti cerea sa iti eliberezi copilaria?
-Cum? Tu nu intelegi…esti pur si simplu visul, speranta mea…nu intelegi …. Nu mai vreau sa sufar! Vreau sa fiu ca porumbeii astia pe care ii iubesc. Mereu necuvantatoarele mi-au fost alaturi, mereu m-au ascultat. M-au invatat sa zbor cu ochii inchisi sa sper cu aripile rupte.
-Exact! iubirea niciodata nu isi permite luxul de a avea pareri de rau....asculta-ma! Lasa-ma sa te conduc prin ceata ce s-a ridicat pe strazile inimii tale. Lasa-ma sa iti aprind fiecare speranta....
-Voi fi dezamagit!.Imi vine sa te ascult si sa strig de dor in zori iar soaptele mele sa ii mangaie urechea, atingerea mea sa ii dezmiarda iarasi pielea. Sa uit durerea sfaiesitoare cand voi da de privirea ei ce ma va face sa ma pierd in ea ca un copil cand isi pierde mama , si intind mana spre ea si apucand-o pe a ei sa ma urce iar printe noi dar poate e prea tarziu? Poate ca “noul el” a reusit sa adulmece mirosul parfumului meu, caldura imbratisari mele sa fie uitata cand ea l-a luat in brate iar aroma buzelor mele sa fie inlocuita de uscaciunea buzelor LUI ?
-Ce copil esti! Il tine pe el de mana si te prezinta lumii pe tine. Il atinge pe el si te mangaie pe tine....il cauta pe el si te gaseste pe tine. Tie ti-a daruit zambete...lui doar surasuri. Tie ti-a daruit prezentul si viitorul, lui doar trecutul. Tie ti-a daruit soarele, lui luna. Lui i-a daruit soapte, pentru tine a strigat......lui i-a daruit clipe....tie o viata……..
-Si viata asta nu a fost decat amintire…
-Si totusi....cerul plange odata cu ochii tai. Esti doar un copil ce alearga pe strazi intunecoase. Te temi de intuneric. Esti un pelerin pe plaja din sufletul ei. Nu te poti teme. Iubirea e un izvor continuu de lumina. umple-i fiecare iluzie de adevar, daruieste-i dulceata unei regasiri. Tine-o de mana si simte-i caldura. Arunca in marea involburata vechile ei iubiri! Ce conteaza ca a regasit parte din ele in tine? Important este ca tu nu vei fi niciodata parte din ele. Tu esti in schimb proiectie a ei in iubire. Tu esti valul care readuce epava la suprafata si scufunda acele barci vechi. Tu esti lumea ei .....tu ii esti bucuria, zambetul,visul,suferinta( caci alaturi de tine a alungat-o si fara tine o gaseste) tu ii esti acel TOT cand isi dezice nimicul ei.
-Si totusi nu stiu sa o iubesc. Sunt un orb pe o carare distrusa de caderea muntilor…
-Dar iti multumesc sufletule…..ca mi-ai readus amintirea;):D acum o inteleg, si stiu cum sa traiesc cu ea.
Sa traiesc cu amintirea unei iubiri, iubind prin ea pe urmatoarea.
Nota: E pentru prima data cand scriu ceva aici;)) iar asta…..sa zicem numai ca este pentru a afla parerea voastra( ce ii lipseste stilului, ce are “prea mult” si orice altceva) . sper totusi sa va placa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu