ICEBERGUL

MINTEA CA UN ICEBERG

Daca ai incerca sa-ti privesti intreaga minte ca pe un iceberg, atunci, in aer, la suprafata oceanului,  poti observa doar varful icebergului adica doar o mica parte a mintii, respectiv mintea diurna, constienta reprezentata de ego. Afirm acest lucru pentru ca, dupa cum si cat se stie, folosim in cadrul proceselor de gandire constienta, doar cateva procente, cca. 10-11%, dupa unii autori iar dupa altii, doar 5% din capacitatea de gandire si procesare. Dar mintea nu este doar partea care se vede. Ea este un tot unitar. Si-atunci daca ai curiozitatea sa te uiti sub apa, constati ca mintea, desi un tot unitar este practic scindata in doua, pe de o parte mintea care reprezinta eul nostru (10%) - varful ghetarului - si pe de alta parte altceva, incomensurabil mai mare si mai larg, care nu apartine mediului in care evolueza egoul, ci unui cu totul alt mediu.  Egoul nu este singur ci are un frate siamez mai mare de care nu se poate separa. 

EXERCITIU DE IMAGINATIE

Pornind de-aici, de la imaginea ghetarului plutitor, va propun sa facem o mica miscare in imaginatia noastra. Simpla. Intoarcem ghetarul cu susu-n jos si obtinem astfel imaginea mintii noastre cea de toate zilele, care priveste fascinata intr-o realitate spectaculoasa dar din pacate finita, realitatea cea de toate zilele, recte oceanul, caruia se straduieste sa-i patrunda abisurile si intelesurile, in timp ce cealalta parte, cea mare, se deschide catre cu totul alt mediu, incomparabil mai vast, catre Univers. Intelegem de aici ca fiecare parte a mintii este conectata si functioneaza in medii diferite si in consecinta opereaza cu mijloace de intelegere diferite. Amandoua felurile de minte proprii omului, convietuiesc in cutia craniana, in aparenta ca doua mecanisme intrepatrunse dar de fapt aproape independente. 


Va urma.