Mana imi ramane prinsa in fierele de par. E atat de incurcat!
O melodie necunoscuta durerii din mine imi musca lobul urechii.
Si zambesc. Alb! Alb ! Alb prin mine!
Alb se coboara pe buzele mele si imi ingheata miscarile.
Alb simt pe dinti si alb imi remarca dorinta de a fi parte din povestea ta.
Dar printul meu nu e alb. A picat in noroiul nesigurantei si s-a murdarit.
Ma priveste … si ii simt fiecare zambet.
Si ele se topesc pe buzele mele in rugini albe.
“ Totul” e alb.
Si albul asta zboara in mintea mea, imi infecteaza neuronii, ii invata sa ii cante alb-ul.
Zambeste micilor icoane albe ce ti se prind in fericire!
Trezeste roseata amintirii lor albe.
E un alb de poveste…
Afara ninge. Si rosul albului se oglindeste in privirea ta.
frumos:)
RăspundețiȘtergere:"> multumesc. ma bucur ca a "reusit" sa atraga atentia :*
RăspundețiȘtergereSuper:)...mi-a placut:)...toate cele bune:)
RăspundețiȘtergere