Intr-o dupa-amiaza insorita , frumoasa si lovita din plin de un val de plictiseala, m-am aruncat in bratele unui confortabil si colorat scaun de gradina si am contemplat cerul, cautand un raspuns la plictiseala mea. Ca din senin mi-a dat prin cap ideea sa caut o carte printre cele din vechea biblioteca a familiei, plina de praf si almanahuri de prin 1984...astfel am dat de o carte care presupun ca ma striga de ceva vreme, dar nu am auzit-o din alte cauze. Era vorba de cartea lui Nicolae Otalea, Fabule...de prin 1784. Am citit prefata sa vad eu care e treaba cu anul asta asa de inapoiat,si se afirma in prefata ca e posibil ca unele din fabule sa fie "stranse" de autor, deci nu concepute de el.
Am sarit peste povestile introductive si am sarit direct la prima fabula. Am citit, si am citit, si m-am amuzat, si am dat din cap afirmativ, si am cugetat si tot asa pana am terminat cartea si dupa-amiaza. Scrierea este veche si unele cuvinte nu prea le-am inteles, oricum am prins ideea. Mi-am dat seama ca sunt asa de multe adevaruri prinse aici si mi-am amintit macar o intamplare din viata mea pentru fiecare fabula.
Uitandu-ma la stirile de la TV, mi i-am imaginat pe toti ca personajele din fabule si m-am amuzat copios vazand ca desi au trecut 200 si de ani de atunci, sunt aceeasi lupi si aceleasi vulpi si aceleasi oi. Copios, dar trist...
Anyway, terminand intr-o nota umoristic-meditativa, m-am mirat de ce cartea mea era scrisa la fiecare invatatura cu pixul. Cartea i-a fost imprumutata unui var in varsta si el si-a adaugat reflectiile la fiecare fabula. Oricum era amuzant pentru ca fiecare fabula in mintea lui avea alt inteles, foarte foarte legat de viata lui, si la 2 metri mai departe de adevaratul sens. Oare e cineva de acord cu scrisul pe carti?
Mai jos, o fabula legata de starea mea de spirit din zilele astea:)
"S-au tiparit in Beci la Iosif de Kurtbek al Rasaritului tipograf de la Curte la anul 1784"
A 5 Fabula
De vulpe si de leu
Vulpea, care nu au mai vazut leu, odata cand s-au intalnit cu el, asa s-au spariat, cat era de frica mai sa moara; de alta data, cand l-au intalnit, adevarat s-au spariat, dara nu ca sa moara; a triia oara cand l-au vazut, nice s-au mirat, inca au inceput cu el a vorbi si a glumi
Invatatura
Lucrurile, care la inceput grele ne par, cu vremea se fac usoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu