Exista dragoste eterna?

Citeam pe diferite bloguri despre dragoste...unii traiesc acest fior pentru prima oara...altii sunt la inceputul unei relatii. Nu vreau sa fiu carcotasa, dar stau si ma intreb: exista dragoste eterna? Oare nu sunt simple amagiri? Oare cu trecerea anilor mai exista acel fior? Acele priviri inflacarate, acea dorinta de a fi cu persoana iubita...de a descoperi cat mai multe despre el/ea? Mai exista oare acea pasiune? Unde sunt "fluturii din stomac", prezenti odinioara la o simpla atingere, unde este sentimentul ca "impreuna putem cuceri lumea"? Nu se transforma in rutina...in simpla obisnuinta? In adancul sufletului nostru dainuie adevarul...pe care il cunoastem  toti...
Apreciez darul mintii umane de a nascoci povesti ...filozofii naive, pentru a ascunde adevarul. Darul de a nega intr-un mod elegant si diplomat. Si aici ma refer doar la cei care au "ani de relatie in spate".
Stau si ascult...nu contrazic, doar ascult: " O relatie se intareste cu trecerea anilor, iubirea devine mai puternica, daca stii sa vii mereu cu lucruri noi, inlaturi rutina. Respectul este cel mai important...dupa x ani ne iubim ca-n prima zi. Este sufletul meu pereche...barbatul/femeia vietii mele..."
Ma uit la acei oameni si ii respect...nu-i provoc la discutii, nu-i contrazic...doar ma uit si zambesc trist. Iar ei isi dau seama ca nu merge...discursurile lor sunt slabe clisee. Iar din momentul acela subiectul este incheiat si uitat.
Uneori o suta de cuvinte nu fac doi bani...iar tacerea este mai mult decat un raspuns. Iluziile ne dau puterea de a merge mai departe...
Si totusi vin si va intreb: exista dragoste eterna?