Soferul lui Al Capone era roman !

Un ardelean din Sibiu a devenit celebru dupa ce a lucrat mai bine de 10 ani in Statele Unite pentru temutul gangster Al Capone. Scapat ca prin minune de plasele intinse de politia din toata America, Ieronim Budac s-a intors intr-un final in satul natal, unde ulterior, timp de 16 ani, a fost primar si, de asemenea, cel mai bogat om din Cartisoara-Sibiu. Astazi, rudele sale vorbesc cu mandrie despre cel care a fost, pentru o perioada indelungata de timp, si soferul celui mai vanat gangster din toate timpurile.

In satul Cartisoara putini mai sunt cei care l-au prins in viata pe Ieronim, romanul care a speriat America in perioada prohibitiei. Povestea lui o aflam insa chiar de la primarul satului, Dorin Magda, in varsta de 40 de ani, una din putinele rude in viata ale lui Ieronim Budac.

Urmarit de politisti, a sarit cu camionul plin de whisky in fluviul Mississippi.

Ieronim a fost unchiul mamei mele si stiu povestea lui inca de cand eram doar un copil. Ieronim a plecat, la fel ca multi alti tineri din sat, sa lucreze in America. Avea 18 ani atunci, chiar inainte de primul razboi mondial. A ajuns in America si a lucrat intr-un bar. Acolo l-a cunoscut pe Al Capone. Se zice ca a ajuns sa lucreze pentru el deoarece Ieronim era priceput sa faca cazane de rachiu si chiar facea acolo tuica ardeleneasca. Incet, incet a ajuns sa fie unul dintre oamenii de incredere ai gangsterului american, ba chiar soferul personal al acestuia. Ieronim era, asa, un fel de om de facea ce facea si iti capta increderea. Timp de 10 ani a lucrat pentru Al Capone si a trecut prin multe peripetii. De multe ori era sa-si piarda chiar viata, insa lui Ieronim nu ii era frica de nimic. O data, dupa o urmarire ca in filme ce a durat cateva ore pe strazile din America, cu politia pe urmele lui, s-a aruncat cu tot cu camionul plin de whisky in fluviul Mississippi. Sticlele cu alcool s-au dus la fund, el a scapat cu viata si nici nu a lasat nici o dovada a contrabandei in urma lui. Mafiotul nu numai ca nu s-a suparat pentru marfa pierduta, dar l-a si recompensat din plin pentru curajul lui. A avut noroc, zic eu, si a ajuns teafar inapoi in satul natal si in plus de asta a venit si cu foarte multi bani, ne povesteste primarul Dorin Magda.

Intors acasa dupa mai bine de 10 ani, Ieronim s-a facut repede remarcat de concetatenii lui. Plin de bani si cu multa experienta in domeniul afacerilor, si-a construit in Cartisoara cea mai mare casa, un joagar si cateva cazane mari de tuica. A dat de lucru la oameni, s-a facut remarcat si in scurt timp a fost ales primar. A ramas in aceasta functie timp de 16 ani, pana cand au venit comunistii la putere, i-au confiscat averea si l-au declarat chiabur.

A facut multe pentru acest sat, a ridicat o scoala, a construit cea mai renumita cazangerie de tuica din toata partea asta a Ardealului, un joagar si multe altele. Cand a venit din America stia sa faca chiar si whisky. Era un om bogat, dar avea o mare suferinta. Nu a avut niciodata urmasi. Cea care i-a fost sotie, Galina, l-a parasit pentru ca lui ii placeau viata si pericolul. S-a insurat cu ea dupa ce a venit din America, dar a divortat dupa cateva luni. A infiat o fata, careia i-a lasat casa. Ea a vandut insa mostenirea si a plecat din sat, ne mai spune Dorin Magda.

Scrisorile pe care Al Capone i le-ar fi trimis lui Ieronim Budac au disparut fara urma. Sotia lui i le-a ars pe toate, cu poze cu tot. Cateva fotografii au mai ramas. O sa facem un album special despre el, care va fi expus in viitor aici la primarie, pentru ca toata lumea sa stie ca soferul lui Al Capone a fost de la noi din sat. Acum aceste poze sunt date la expertiza, pentru a se verifica autenticitatea lor, astfel ca nimeni sa nu se indoiasca de adevarul spuselor mele�h, ne mai spune primarul din Cartisoara

Ieronim Budac este inmormantat in cimitirul din sat, alaturi de rudele sale. A murit in anul 1977, la varsta de 80 de ani.

A murit de sifilis

Cunoscut sub numele de Al Capone sau cu porecla Scarface, cel mai faimos cap mafiot al tuturor timpurilor, Alphonse Gabriel Capone , s-a nascut in 1899, in Brooklyn, New York, intr-o familie de imigranti italieni. Incepand cu mijlocul anilor '20, Al Capone a fost regele incontestabil al industriei viciilor din Chicago. Cursele de cai, cazinourile, restaurantele, bordelurile, distileriile ilegale, toate erau controlate de Scarface. Acestea ii aduceau un profit anual de 100 de milioane de dolari. Pentru a nu avea probleme cu autoritatile, Capone a cumparat o serie de personalitati ale acelor vremuri, printre care sefi ai politiei si primari. Gloria lui se incheie in anul 1931, cand a fost prins pentru evaziune fiscala si condamnat la 11 ani de inchisoare. La opt ani dupa ce a fost eliberat, celebrul gangster a murit in casa sa din Florida, rapus de sifilis.
(romanii sint peste tot)
Sursa http://mafia.ablog.ro

FIUL TĂCERII de ADRIANA POPESCU

ANUNŢ CU MARE BUCURIE APARIŢIA CĂRŢII "FIUL TĂCERII" A BUNEI MELE PRIETENE DIN VIRTUAL ADRIANA POPESCU, CĂREIA ÎI DORESC MULT SUCCES LITERAR !

Fragment din cartea mea/FIUL TĂCERII

Viața fiecăruia dintre noi este scrisă înainte de a începe să o trăim, ne-am scris scenariul iar apoi am început să îl jucăm pe această scenă unde râdem și plângem, ne naștem și murim.
Cât suntem în rol, e bine să ne amintim cine suntem cu adevărat, să percepem ce este real și ce e iluzie. Moartea nu există, avem la dispozitie câte vieți vrem pentru a ne aminti cine suntem. Iar când vine amintirea celui ce ești, cade vălul de pe ochi și îți dai seama că tot ceea ce credeai că e important pentru tine e de fapt deșertăciune, că nu ai nimic, că truda e în zadar și finalul e aproape, cortina poate cădea în orice clipă peste toate gândurile și visele tale, peste tot trecutul și viitorul tău pe care îl vezi întotdeauna mai bun decât prezentul. Te retragi în tine și nu mai întelegi nimic, tristețea te acaparează cu himerele sale, ego-ul vrea răzbunare pentru tot trecutul de muncă și sudoare, te vrea din nou îngrijorat de ceea ce crede că urmează, îți trimite semnale de alarmă, însă tu începi să devii indiferent la tot ce îți este exterior și în același timp începi să vezi frumusețea acolo unde nici nu o bănuiai. Devii un introvertit și un ciudat pentru lume, nu te mai interesează nimic din ceea ce înainte te pasiona, descoperi că totul e în tine și nu ai nevoie de nimic.
Mi-am dat seama că nu sunt un simplu om atunci când m-am perceput una cu infinitul, iar condiția de om a pălit în fața imensității celui ce sunt, necuprins și de neatins. Cum poate ceva să perturbe infinitul, să îl facă să sufere și să îl coboare într-un trup? Universul pulsează în mine, ating usor încheietura mâinii, simt zbaterea păsării ce vrea să zboare, desfac lanțurile, percep zborul și mă înalț lăsând în urmă un iz de libertate. Bucuria deplină nu poate fi trăită în trup, ea ține de zbor, de nebunie chiar, așa cum este ea privită în lume, însă aici trebuie să ne amintim toate astea, ăsta-i jocul. Intrăm în uitare și încercăm să ne amintim, și nu e ușor, dar se poate.
Doar prizonierii sunt normali în această lume nebună, cei liberi sunt cei nebuni, ciudați, și se încearcă întoarcerea lor în turmă. Iubesc “ciudații“ ce și-au conștientizat Divinitatea și au ieșit din turmă. Societatea îi vrea înapoi, ego-ul strigă disperat, dar tot ce poate face este să le închidă trupul, neștiind că ei nu mai sunt de mult acolo și nimic nu îi poate cuprinde în această himeră.
Ce sens are jocul dacă nu știi să îl joci și nu îi cunoști regulile? Nu știu nimic despre toate astea, și totuși am intrat în el, iar și iar, nu percep nimic de aici de jos, totul e confuz, așa că urc muntele și privesc de sus cum totul începe să se vadă altfel, și ceea ce credeam că e fără rost își găsește motivația în scenariul pe care l-am conceput. Totul e legat, nici un lucru nu e de sine stătător, există un sens pentru fiecare situație, iar dacă, fiind jos, vedeam suferința acum văd scopul fiecarui fir din această țesătură, totul se întrepătrunde pentru a crea lumea în care m-am rătăcit o clipa. Am căutat iubirea în iluzie, o vedeam pretutindeni, însă când măștile cădeau în trecerea zbuciumată a timpului, sub ele se zărea doar pasiunea, admirația, dorința.
Și toate astea eu le-am creat, iar acum încep să-mi amintesc toată încrengătura și să desfac ceea ce am legat în vis. O clipă de rătăcire a adus cu ea milenii de suferință, însă până și durerea este iluzie în această nebunie. Când nu mai suport toată această durere ies din trup și mă retrag în ceea ce este liniștea mea, am făcut-o de multe ori, iar alteori am reluat jocul intrând în alt trup decât cel din care fugisem.

V-a povestit Adriana Popescu

Mai multe fragmente din carte puteţi găsi aici:
http://www.facebook.com/adrianapopescu35?sk=notes
Cartea o puteţi comanda direct direct la
adrianapopescu35@yahoo.com  
cu plata la livrare.

DUMNEZEU ERA-N VACANŢĂ

Sabrina  mi-a făcut o felicitare superbă pe care n-am avut vreme s-o scanez ca să mă laud cu ea dar şi grafica coperţii pentru romanul DUMNEZEU ERA-N VACANŢĂ care mâine ar trebui să fie gata. Voila!

Sabrina are 9 ani şi aşteaptă notele voastre iar eu aştept comenzi pentru acest roman nou nouţ dar şi pentru romanul Comisia ZÜRICH dacă încă nu l-aţi citit! 

http://doinapopescu.wordpress.com/cartea-prin-posta/

CUM SĂ FACI IMPRESIE PROASTĂ

Autor: Doina Popescu 

http://doinapopescu.blogspot.com

Noi am fost trei fete şi ne-a crescut mama cam ca la mănăstire. Conform educaţiei de acasă şi ideilor pe care mi le însuşisem aveam în plan să mă mărit pe la 30-35 de ani.

A venit Făt-Frumos pe cal alb ( dacă nu mă credeţi  scanez pozele şi le postez) şi m-am măritat într-o oră, cam în primul an de facultate! De ce oare?

Vă spun eu! Eram naivă şi un băiat frumos şi şmecher mi-a zis că el e singurul băiat de pe Pământ. Cum pe vremea lui Ceaşcă totul era pe cartelă şi se termina repede… l-am luat imediat! Cred că mă temeam că nu mai găsesc…

M-a aburit aşa de frumos cu versuri de Topârceanu, că şi acum mai cred că este singurul bărbat de pe Pământ.

Dar, nu de mine voiam să vă povestesc…

Cum spuneam, la mănăstirea noastră nu intrau băieţi. Soţii noştrii au călcat la noi acasă doar ca să ne ceară de la mama.

Astfel, actualul meu cumnat, un bărbat frumos,  elegant şi teribil de dichisit venea să o ia pe soră-mea la întâlnire.

Sincer, dacă aş fi avut cu cine, aş fi pariat că-şi face unghiile la manechiuristă dar, nu ştiu de ce,  soră-mea m-a alergat  când am vrut să pun pariu.

Ea, una din frumuseţile oraşului prin anii ‘80, ţinea steagul sus şi o făcea pe indiferenta.

La ora de întâlnire, când băiatul se prezenta cu florile, bomboanele, ceasul( pe vremurile alea băieţii nu veneau cu mâna-n… să zicem elegant buzunar, ca acum), ei bine, sora mea se spăla la cap.

Locuiam într-o casă  naţionalizată şi aveam mai mulţi vecini  pe holul comun.

În hol, o masă cu scaune şi lada de zestre a doamnei Călin, o babă băsărăbeancă, haiosă la vorbă dar, caciorâtă la caracter care avea în jur de 97 de ani.  Se pare că a murit pe la 103.

Vârsta ei era secret de stat însă, am dat o plăcintă la poştăriţă ca să-mi zică!

Deci, frumosul îndrăgostit îşi petrecea cam două ore pe hol, uneori chiar mai mult, aşteptând-o pe sor-mea să se spele la cap, să se macheze şi să se schimbe de cinşpe ori .

Ei bine, în casă nu-l primeam, fiindcă, aşa cum ziceam, casa noastră funcţiona pe amendamente clare dar, la insistenţele mele mama acceptase accesul pe holul comun, fiincă dacă stâlpea două-trei ore poarta, ne vorbea toată strada. Mă rog, la dublu că stăteam pe colţ.

Într-o zi, doamna Călin -îţi punea acatiste la biserică dacă-i ziceai babă- fluturându-i unghiile proaspăt făcute îi cere o ţigară.

Băiat fin, chiar dacă a gândit că babii i-ar fi de stâlpi la scufiţă mai degrabă decât de ţigară, o serveşte galant.

Baba îşi trage rochia şi îşi ridică piciarele aranjându-şi dresurile fine. Flăcăul se întoarce discret şi se uită pe geam.

Vine sor-mea, apar şi eu, baba tot se foia mângâindu-şi dresurile.

În sfârşit pleacă amândoi frumoşii, iar eu care aveam vreo 14-15 ani râmân cu baba.

-Copchilu’, ascultî la mini: o hi aista parfumat ca o gradinî, da’ să nu si mariti cu el nici  sî moarî ! Nu-mi plaşi di dânsul şi paşi, cî aista nu-i barbat!- zice ea cu accentul de băsărăbeancă care îmi plăcea atât de mult.

-Da’ ce cusur are, doamna Călin?

-Sor-ta abie iantrasi la scaldatoari şî ahe tâmp berechet şî încî! I-am aratat chişoarili uiti pân-acolişa la copsâşoari şî lui nu i s-o ţepenit nimicuţî.

Alţii cari erau barbaţî dî ispravî, cum li arâtam chişioarili, cum alergau după mini ca nişte dulai dogorâţi. Aista ari numa vazduz sî-i umfli izmeanili!  Halal barbat sî nu ştii şi sî facî la o muieri straşnică ca mini!

Cât eram eu de mică şi neştiutoare la 14 ani, c-am crescut fără internet, şi-n CUTEZĂTORII şi MINITEHNICUS nu mi-am făcut instructaj porno, tot am înţeles ce oscior de curvă-i baba Călin!

45.292389 27.969120

---

DoinaPopescu's Blog http://doinapopescu.wordpress.com

CUŢITARII DE LA BRĂILA

fragment din romanul ARDEI IUŢI

Doina Popescu 

http://doinapopescu.wordpress.com

ISBN 978-606-92308-2-4

Eram prin clasa a patra şi mergeam pentru prima oară în tabără de vară la Albac. Eram o bună sportivă şi alergam în toate părţile ca un argint viu. Zilnic făceam drumeţii pe munte şi eram prima şi la urcat şi la coborât. Turiştii pe care-i întâlneam aveau nişte bastoane chic de care se ajutau, dar noi copii aveam fiecare un baston improvizat din câte o creangă mai zdravănă.

Într-o zi eram cap de coloană la coborât ca de obicei. În faţă, o viperă. Îi trag un retevei în cap şi încă unul şi aştept bucuroasă să vină trupa din spate să mă laud la toţi pentru voinicia mea. Ajunge şi comandantul taberei, un profesor localnic şi dă-i perdaf!
- Eşti o inconştientă! Din prima zi am înţeles că o să am probleme cu tine! Mă bagi în puşcărie, fato! Voi ăştia din Brăila, parcă a dat strechea-n voi! Nu-ţi dai seama ce-ai făcut?
Obrajii îmi plezneau de ciudă că în loc să mă aprecieze şi să se minuneze de vitejia mea aproape că a sărit la bătaie şi îi răspund îndârjită:
- Domnul nostru Tudor a spus că atunci când şarpele ne iese în cale

să-i zdrobim capul!

Cum domnul comandant era prof de sport, cu siguranţă n-a priceput cine-i Domnul Tudor şi ce-am vrut să zic, fiindcă s-a uitat la mine ca la un gândac şi şi-a continuat săpuneala până în tabără, explicând că de Domnul Tudor să ascult la Brăila, că în Ţara Moţilor el este stăpân. Ajunşi în tabără convoacă un careu lângă catarg şi mă scoate în faţă, făcându-mi morală zdrobitoare în faţa tuturor.

Se întoarce spre mine:
- Acum, zi-le tuturor ce mi-ai zis şi mie! Urechile-mi explodaseră de furie şi de umilinţă şi abia reuşind să mă abţin să nu izbucnesc în plâns, strig să se audă pe tot platoul:
- Domnul nostru Tudor Vladimirescu a zis că atunci câmd şarpele-ţi iese în cale să-i zdrobeşti capul! Eu am dat de două ori ca să fiu sigură!
Învăţătoarea care ne însoţise grupul, doamna Şerban, o femeie cu un simţ al umorului desăvârşit a ieşit în faţă şi a început să aplaude. Profesori şi elevi au aplaudat furtunos. Eram răzbunată! La masa de seară eram deja în centrul atenţiei. Simţeam că Petrişor, băiatul comandantului taberei mă plăcea, dar specific vârstei, încerca să se facă remarcat prin agresivitate. Eu fiind din Brăila, când trecea pe lângă mine şuiera: cuţitarii, cuţitarii…
Din Brăila eram toţi, de la mai multe şcoli, dar el numai cu mine avea o problemă. Devenită o mică vedetă, Petrişor se înverşunase şi mai tare: cuţitarii, cuţitarii…
Enervată îl împing şi îl ţintuiesc de bârna de lemn de pe terenul de sport şi îi spun: Ascultă şarpe! Înainte de apariţia elevatoarelor în schela Brăilei, încărcarea şi descărcarea grânelor în vapoare se făcea cu cârca hamalilor. Pentru legarea sacilor, hamalii purtau un ghem de sfoară şi un cuţit ca să-şi lege sacii la gură şi să-i poată ridica în cârcă fără să verse cerealele. Că seara mai mergeau în cârciuma din port şi se mai cafteau la băutură, asta se întâmpla în toate porturile lumii, nu numai la Brăila. Învaţă istoria, mucosule! Doar şi mama ta stă jumătate din zi în bucătărie cu un cuţit în mână tocând zarzavatul sau tranşând o găină şi eu nu zic că este cuţitară, fraiere! Şi găina o taie tăticu’ cu ditamai cuţitul, că l-am văzut cu ochii mei. Dar cuţitul cu care taie porcul de Ignat şi mielul de Paşte, ai? El tot cuţitar o fii? Petrişor tace…

Apare tatăl lui Petrişor, adică chiar bunul meu prieten comandantul…
-Hopa, am sfeclit-o!– Ce se întâmplă aici, Petrişor? Parcă ai centură neagră la karate! Te bate o fată?
Îi spun tăticului din ce ne-am luat, îl duc şi pe el pe la Brăila, îi explic cum e cu uneltele hamalilor din portul Brăilei şi cum o poveste greşit înţeleasă de la 1900 ne aduce etichete nedrepte, nouă brăilenilor, când meseria hamalilor a dispărut şi odată cu ea legendarele cuţite. Comandantul pare că a înţeles speţa şi îi întinde un măr lui Petrişor.
- Hai, karatistule, mai toceşte la istorie! Fata asta ne dă cu istoria în cap la amândoi… Uite, rupe mărul ăsta şi împarte-l cu fata în semn de împăcare!
Petrişor se străduieşte, dar mărul nu se dă rupt. Săritoare, scot un frumos briceag chinezesc, tai mărul cu dexteritate şi-i întind lui Petrişor o jumătate.
Directorul rămâne stupefiat. Ar vrea să zică ceva, dar nu-şi găseşte cuvintele de consternare.

Explic cu seninătate:

- Ei, ce-i? N-aţi mai văzut un briceag chinezesc? Am dat la schimb pentru el o unghieră chinezească şi o serie de timbre! Am un hobby cu bricegele…

PENTRU TINE

0.000000 0.000000

---

http://doinapopescu.blogspot.com

Lista de lucruri normale II

Am promis că voi scrie şi partea a doua a lucrurilor normale din perspectiva unuia din personajele romanului "Învingătorul este întotdeauna singur" al lui Paulo Coelho. Aşadar continuăm:
24) Să te foloseşti de toate mijloacele posibile ca să araţi că, deşi eşti o persoană normală, eşti infinit mai sus decât celelalte fiinţe omeneşti.

25) Într-un mijloc de transport în comun să nu priveşti niciodată o persoană drept în ochi, pentru că ai putea fi acuzat de harţuire.

26) Când intrii în ascensor, să te aşezi cu faţa spre ieşire, să te porţi ca şi când ai fi singur, indiferent cât de plină e cabina.

27) Să nu râzi niciodată în hohote într-un restaurant, oricât de bună ar fi o glumă.

28) În emisfera nordică, să te îmbraci tot timpul conform anotimpului: cu mânecă scurtă primăvara (oricât de frig ar fi) şi veston de stofă de lană toamna (oricât de cald ar fi).

29) În emisfera sudică, să acoperi pomul de Crăciun cu zapadă artificială, chiar dacă iarna nu are nici o legatură cu naşterea lui Isus.

30) Pe masură ce îmbatraneşti, să te crezi stăpanul întregii înţelepciuni a lumii, chiar dacă nu ai trăit îndeajuns ca să ştii ce e greşit şi ce nu.

31) Să te duci la o sindrofie caritabilă şi să crezi că aşa ai contribuit la rezolvarea inechitaţilor sociale din lume.

32) Să mănânci de trei ori pe zi, chiar şi când nu ţi-e foame.

33) Să crezi că ceilalti sunt totdeauna mai buni în toate: sunt mai frumoşi, mai capabili, mai bogaţi, mai inteligenţi. E mult prea riscant să te aventurezi dincolo de propriile limite, mai bine stai şi nu faci nimic.

34) Să foloseşti maşina ca pe o armă şi ca pe o armură invincibilă.

35) Să înjuri în trafic.

36) Să crezi că toate greşelile fiului tău sunt din cauza anturajului pe care şi l-a ales.

37) Să te căsătoreşti cu prima persoană care-ţi oferă o poziţie socială mai bună. Dragostea poate să aştepte.

38) Să spui mereu "am încercat" chiar şi atunci când n-ai încercat absolut deloc.

39) Să amâni să trăieşti lucrurile cele mai interesante din viaţă până când nu te mai ţin puterile pentru aşa ceva.

40) Să eviţi depresia cu doze zilnice mari de emisiuni TV.

41) Să crezi că poţi fi sigur de tot ce ai obţinut.

42) Să crezi că femeilor nu le place fotbalul, iar bărbaţilor nu le place să facă ordine şi să gătească.

43) Să dai vina pe guvern pentru toate relele care se petrec.

44)Să fii convins că un om bun, decent, respectuos e privit de ceilalţi ca un om slab, vulnerabil şi uşor de manipulat.

45)Să fii deasemenea convins că un comportament agresiv şi mitocănesc e sinonim cu personalitate puternică.

46) Să-ţi fie frică de endoscopie (ca bărbat) şi de naştere (ca femeie).

Lista ar fi continuat dacă personajul nu ar fi fost ucis la 4 foi de carte după prezentarea listei. Lista poate fi îmbogaţită şi de noi, cei care ducem o viaţă normală, dar care suntem deranjaţi de normalul prea banal care ne înconjoară. De noi cei anormal de normali.

Lista de lucruri normale

Așa cum mi-am promis, am început să citesc "Învingătorul este întotdeauna singur". Bun roman, frate. Extraordinar. Vi-l recomand. Ce am întâlnit foare aplicabil aici, a fost o listă de lucruri normale, aparținând unuia dintre personaje, care uitase ce înseamna viața de rând și care vroia să redescopere asta. Ele sunt 46 la număr. Am să le expun în 2 serii de cate 23, ca să pastrez suspansul.


1) E normal orice lucru care ne face să uităm cine suntem și ce dorim, astfel încât să putem munci ca să producem, să ne reproducem și să câștigăm bani.

2) E normal să ai câteva reguli pentru un război sau conflict (Convenția de la Geneva).

3) Să te chinuiești ani în șir să faci o facultate pentru ca apoi să nu găsești nimic de lucru.

4) Să lucrezi de la 9 dumineața până la 5 după-amiaza la ceva care nu-ți face nici cea mai mică plăcere, dar visând că peste 30 de ani te vei pensiona.

5) Să ieși la pensie, să descoperi că nu mai ai energie ca să te bucuri de viață și să mori peste câțiva ani de plictiseală.

6) Să folosești botox.

7) Să îțelegi că puterea e mult mai importantă decât banii, iar banii sunt mult mai importanți decât fericirea.

8) Să îl ridiculizezi pe cel care caută fericirea în loc de bani, și să-l numești "Om lipsit de ambiție".

9) Să compari obiecte precum mașini, case, haine și să definești viața în funcție de aceste comparații, în loc să încerci să aflii adevăratul motiv pentru care ești viu.

10)Să nu vorbești cu necunoscuții. Să-ți bârfești vecinii.

11)Să consideri totdeauna că părinții au dreptate.

12)Să te căsătorești, să ai copii, să-ți duci traiul mai departe în familie, chiar dacă dragostea s-a sfârșit, susținând că e pentru binele copiilor (de parcă aceștia n-ar asista la certurile zilnice).

13) Să-i critici pe toți cei care încearcă să fie diferiți.

14) Să te trezești cu un deșteptător isteric la cap.

15) Să crezi în absolut tot ce este tipărit.

16) Să porți o bucată de material colorat la gât, fără nici un rost aparent, dar care răspunde la pomposul nume de "cravată".

17)Să nu pui niciodată întrebări directe, chiar dacă celălalt, în ciuda digresiunilor, pricepe ce vrei să aflii de la el.

18) Să-ți păstrezi zîmbetul pe buze când îți vine să plângi. Și să îți fie milă de toți cei care își arată sentimentele.

19) Să consideri că arta merită o avere sau că nu merită absolut nimic.

20) Să disprețuiești tot ce nu a fost greu de obținut, pentru că nu a existat "sacrificiul necesar",și deci probabil nu are calitățile cerute.

21) Să urmezi cerințele modei, oricat ar fi de ridicole și de incomode.

22) Să fii convins că orice celebritate are tone de bani strânși la ciorap.

23) Să investești mult în frumusețea exterioară și să nu îți faci prea multe griji în ceea ce privește frumusețea interioară.