Inteleg sa fiu constiincioasa la servici. Inteleg sa nu fac greseli,
desi stiu ca e practic imposibil. Nu ai cum sa fii la programul de la
cabinet sau de pe teren, oricum ti l-ai pune, daca ai de mers si pe la
cursuri profesionale sau pe la organizatiile "de profil". Si idiot sa
fii, ca sef, sa verifici orice pas al subordonatului, cerandu-i
socoteala de tot ceea ce face, fara sa tii cont de toti factorii ce pot
interveni pe parcurs, doar de "dragul" de a-l tracasa. Cu atat mai mult
se pune problema cand pe fir vine si unul sau mai multi subordonati
de-ai subordonatilor, cu prea mult exces de zel, care se pland la sefii
cei mari ca... nu are cine le semna actele, intrucat nu vine nimeni la
servici... cica...
Revin cu explicatii... Azi primesc un telefon.
Chipurile! de la primarie! Raspund, ca sa ma dau "fata fina". Stupoare
insa! La telefon aud vocea extrem de furioasa a sefei de la Asistenta
Sociala, care, chipurile, ar fi si cea care ne coordoneaza activitatea
pe sectorul de medicina scolara. Recunosc: n-am reusit sa semnez niste
acte la unul din cabinete. Recunosc, e cam departe, iar distanta devine
si mai mare atunci cand traseul e acoperit cu zapada si gheata.
Recunosc, am avut de rezolvat niste probleme pe care tot le taraganasem
si trebuia sa le rezolv, ca sa nu fiu data afara ca o masea stricata.
Dar mai trebuie sa recunosc ca, pentru a nu mai ajunge iarasi in vreo
situatie disperata si pe muchea prapastiei, trebuie sa rezolv problemele
aparute pe parcurs la timpul lor, asa cum se cuvine. Si nu pe toate
dintr-o data, ca nu se poate, nu e normal. Si fara sa fiu nevoita sa dau
explicatii pe moment, la orice pas, doar ca sa nu fiu reclamata la
comisia de disciplina ca nu am stat la cabinet sa rezolv o problema
urgenta (care oricum apare si va aparea mereu), neglijand, de pilda, sa
ma informez despre cursuri si simpozioane pe teme profesionale, eventual
sa particip si la ele, sau sa urmez cursuri "la distanta", prin
intermediul Internetului, dar care, pentru rezolvarea lor pentru a
obtine anumite atestate si certificate, am nevoie de liniste, de telefon
inchis pentru a nu ma deranja/intrerupe, ca treaba sa mearga perfect.
Cum ar fi, de pilda, sa fiu sunata sa ajung rapid in cutare sau cutare
loc, in timp ce sunt la vreun curs fata in fata cu vreun profesor, in
loc sa comunic cu cel de la care trebuie sa primesc noutati si
informatii pe care sa le folosesc in activitatea mea.
Sa revin: in
sfarsit am puse la punct toate actele din dosarul meu profesional,
dosar depus la primarie. Si inca putin pe deasupra. Recunosc, totul nu
se opreste aici: trebuie sa merg mai departe cu ceea ce inseamna cursuri
si EMC (educatie medicala continua); asta inseamna participarea "pe
viu" la cursuri si simpozioane (inca nu e momentul acum, dar zilele
acelea vor veni, rand pe rand), dar si participarea la programe de EMCD
(educatie medicala continua la distanta), participare avantajoasa in
masura in care nu implica deplasarea in alt loc decat acasa, cu costuri
mai reduse (nu costa decat internetul, energia electrica si uzura
calculatorului) si ceva mai comod, in masura in care efectiv stau comod
pe scaunul de acasa si in mediul familial. Numai ca timp de cateva zile
n-am avut cum sa mai ajung pe la cabinete, fie pentru ca eram in cu
totul alte locuri, "asigurand circulatia hartiilor" dintr-o parte in
cealalta, pentru ca totul sa ajunga intr-o forma finala acceptabila
pentru toate partile, fie pur si simplu pentru ca eram prea epuizata sa
ma tarasc spre locul de munca fara sa ma tem ca as fi putut sa pic pe
drum. Stiam ca exista acte de semnat, dar toate se puteau rezolva in mod
civilizat, stabilind o intalnire cu "ajutorul meu de nadejde" de la
cabinetul cu pricina undeva "la mijlocul drumului", daca pana la cabinet
nu reuseam sa ajungem amandoi in aceeasi perioada de timp. In fond,
programul nu este 1000% batut in cuie, fiecare dintre noi, cei implicati
in activitatea medicala, putand sa-si adapteze programul in functie de
necesitati. Numai ca...
Numai ca, desi am incercat de-a lungul
timpului, sa "las de la mine" si sa cer ajutorul altor colegi asistenti
pentru a termina mai repede treaba chiar la cabinetul cu pricina (era in
perioada de vaccinari), acum m-am simtit lasata balta. Adicatelea mi
s-a reprosat ca de ce nu am rezolvat problema pana acum, mi s-a racnit
in ureche ca, daca maine nu rezolv problema respectiva si actele nu sunt
semnate, ajung la comisia de disciplina si imi pierd locul de munca.
Judecand la rece, cu cativa ani in urma, am avut o experienta mai putin
placuta cu cabinetul de specialitate cu care, se pare, am si acum
probleme: am organizat, la solicitarea DSP-ului, o ora de educatie
sanitara in cadrul elevilor de liceu, solicitand prezenta colegei mai
mari, medic specialist. Stupoare insa: doamna doctor nu a venit, venind
doar cadrele medii. Ok, fie! mi-am zis. La finalul activitatii, am rugat
fetele de la cabinetul de specialitate sa facem impreuna un proces
verbal de consttare, semnat de mine, de ele si de conducerea scolii. Ma
ofeream chiar sa-l duc eu insami la sediul DSP din oras. Ceea ce am si
facut. Insa toti au dat atunci parca bir cu fugitii. Si asta pentru ca,
dupa o vreme, sa vrea si ele un proces verbal cum ca au venit la liceul
cu pricina si au tinut ora, desi atunci nu avusesera timp de procese
verbale. Bineinteles, iarasi le-am facut pe voie. Acum toate par a fi
uitate.
Vom vedea cum evolueaza lucrurile. Sper ca bine. Desi nu
am de gand sa cedez asa usor. Mai ales cand stiu ca unele reactii ale
celor din jur parca ar friza absurdul. Nu spun ca eu as fi perfecta,
dar... In fine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu