Autor:: Odorica Ion
Articol: In adolescenta mea, eram suparata ca nu sint si eu ca celelalte fete, care erau suparate si plingeau pe furis. Motivul? O dragoste neimpartasita, o dragoste neaflata de cel care era iubit (din timiditate), sau cine stie ce alt motiv vag emotional dar, care dadea bine se incadra cu trendul acelei vremi.
Eu cum am fost mereu intirziata, imi doream cu ardoare sa fiu si eu trista, sa fiu si eu ca fetele , prietenele, vecinele si colegele mele.
Ma gindeam cum sa fac ? Sa ma gindesc la ceva care m-a intristat? Sa ma gindesc cum am gasit catelul batrin Robita, intr-o iarna mort de dimineata.Era batrin si bolnav era o iarna grea si era sub zapada. Am fost suparata si am plins trei zile.
Dar nu reusam sa fiu trista mereu, caci in general rideam intr-una si eram vesela si nu ma puteam concentra decit pe moment, la o situatie amara.
Era ca in sec.XIX, cind la moda era sa ai TBC, sa fii mereu rosu in obraji sa ai temperatura. Asa era moda atunci, asa era in tredul vremii. Daca nu erai asa, trebuia sa-ti inrosesti obrajii, sa-ti stringi corsetul pina transpirai abundent, pentru a da impresia ca esti Violeta.
Eu nu puteamm sa fac o stare de fapt tristetea, eu care rideam si daca imi arata cineva degetul cel mic.
Dar viata m-a compensat apoi pe toata perioada vietii pina acum citiva ani cind, nu mai sint suparata, totul imi este indiferent, nu ma supara nimic (doar politicienii) si iau totul drept o fatalitate. O sa fiti mai linistiti.
Incercati sa faceti ca mine si o sa vedeti ca o sa reusiti.
Capul sus, pieptul inainte !!! papapa
Ce daca vine primavara,
Atita iarna e in noi....(A.Paunescu)
--
Visitor Ip: 85.186.214.25
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu