Zăpada scârţâie sub paşii grei. Razele soarelui se joacă cu bucăţile de gheaţă, ca un reflector pe patinoar. Lumea este grăbită, agitată, nervoasă, îngândurată.
În faţa clădirilor sunt puse plăcuţe cu sloganul: "Atenţie cad ţurţuri!"
Miruna, visătoare, atentă la convorbirea telefonică, nu a citit. Un ţurţure zglobiu, chiar atunci a vrut să alunece. Şi a alunecat chiar în capul Mirunei, care a căzut, fără conştiinţă pe gheaţa sticloasă.
... Când a deschis ochii, se afla într-o încăpere luminoasă, cu pereţi transparenţi, cu ghirlande de ţurţuri.
-Unde sunt? Cum am ajuns aici?, întreabă speriată Miruna.
-Eşti în Ţara Ţurţurilor! Bine ai venit. Unul dintre ţurţurii noştri, te-a lovit, fără intenţie. Am decis că este cazul să ne recompensăm.
Privind în jur, Miruna a observat un şir lung de omuleţi mici şi haioşi.
-Doriţi ţurţuri cu aromă de ananas?
-Poftiţi un buchet de ţurţuri, cu scuzele de rigoare pentru accidentul produs.
-Poftiţi un ruj ţurţure.
-Aceste agrafe ţurţure vă vor veni de minune. Sau acest ac ţurţure pentru coc! Aveţi un păr senzaţional, se auzi vocea unui omuleţ gras şi zămbăreţ.
-Oauua.... Nu am fost niciodată atât de răsfăţată, a răspuns Miruna uimită, fericită şi extrem de veselă. Îmi amintesc de copilărie. Ştiţi că am fost fascinată de lumea voastră? Mi-au plăcut mereu ţurţurii. Săream, îi atingeam şi îi măncam, imaginându-mi caă este îngheţată pe băţ. Mă duelam cu sora mea folosind ţurţuri pe post de spadă. Îmi făceam buzele cu ţurţuri. Ha ha ha. Vă ador! Sunteţi minunaţi. E aşa frumos la voi. Miroase a curat, a rece si bun. Aş dori să mai rămân cu voi, dar am agenda foarte încărcată. Vă rog să ma lăsaţi să plec. Mi-a părut bine că v-am vizitat ţara.
.... Miruna se ridică cu greu, prinzând mâna domnului elegant care se afla ăn faţa ei.
-Mulţumesc! zise Miruna, cu un zâmbet fermecător.
-Aveţi grijă domnişoara, gheaţa este periculoasă, iar fracturile şi mai şi.
-Ha ha ha... Aveţi dreptate...
.... Şi mă întreb eu, povestitorul, aceştia au rămas împreună sau şi-au văzut fiecare de drumul său? Dacă ar fi după mine.... au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi, cu doi copiii frumoşi şi multe vise împlinite.
În cazul lor, Cupidon şi-a făcut frumos datoria.
În faţa clădirilor sunt puse plăcuţe cu sloganul: "Atenţie cad ţurţuri!"
Miruna, visătoare, atentă la convorbirea telefonică, nu a citit. Un ţurţure zglobiu, chiar atunci a vrut să alunece. Şi a alunecat chiar în capul Mirunei, care a căzut, fără conştiinţă pe gheaţa sticloasă.
... Când a deschis ochii, se afla într-o încăpere luminoasă, cu pereţi transparenţi, cu ghirlande de ţurţuri.
-Unde sunt? Cum am ajuns aici?, întreabă speriată Miruna.
-Eşti în Ţara Ţurţurilor! Bine ai venit. Unul dintre ţurţurii noştri, te-a lovit, fără intenţie. Am decis că este cazul să ne recompensăm.
Privind în jur, Miruna a observat un şir lung de omuleţi mici şi haioşi.
-Doriţi ţurţuri cu aromă de ananas?
-Poftiţi un buchet de ţurţuri, cu scuzele de rigoare pentru accidentul produs.
-Poftiţi un ruj ţurţure.
-Aceste agrafe ţurţure vă vor veni de minune. Sau acest ac ţurţure pentru coc! Aveţi un păr senzaţional, se auzi vocea unui omuleţ gras şi zămbăreţ.
-Oauua.... Nu am fost niciodată atât de răsfăţată, a răspuns Miruna uimită, fericită şi extrem de veselă. Îmi amintesc de copilărie. Ştiţi că am fost fascinată de lumea voastră? Mi-au plăcut mereu ţurţurii. Săream, îi atingeam şi îi măncam, imaginându-mi caă este îngheţată pe băţ. Mă duelam cu sora mea folosind ţurţuri pe post de spadă. Îmi făceam buzele cu ţurţuri. Ha ha ha. Vă ador! Sunteţi minunaţi. E aşa frumos la voi. Miroase a curat, a rece si bun. Aş dori să mai rămân cu voi, dar am agenda foarte încărcată. Vă rog să ma lăsaţi să plec. Mi-a părut bine că v-am vizitat ţara.
.... Miruna se ridică cu greu, prinzând mâna domnului elegant care se afla ăn faţa ei.
-Mulţumesc! zise Miruna, cu un zâmbet fermecător.
-Aveţi grijă domnişoara, gheaţa este periculoasă, iar fracturile şi mai şi.
-Ha ha ha... Aveţi dreptate...
.... Şi mă întreb eu, povestitorul, aceştia au rămas împreună sau şi-au văzut fiecare de drumul său? Dacă ar fi după mine.... au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi, cu doi copiii frumoşi şi multe vise împlinite.
În cazul lor, Cupidon şi-a făcut frumos datoria.
Nu trebuie sa vina iarna ca sa fie turturi
RăspundețiȘtergereDupa ce m-am tot spart si m-am tot prafuit(vezi Amintirile) am fost atit de metodic in procedura uciderii cu alcool(vezi Iubiri ucise) incit existenta mea fizica a devenit aproape lichida .Baietii o denumesc secretie nazala.
Si pe unde treceam murdaream.I-am murdarit pe ai mei(lumea se uita cu fundul de ce plod aveau),mi-am murdarit prietenii(le-am zis de toate cind au plecat cu Ea),te-am murdarit si pe tine(incercam lamentabil sa o-duplec, si amatins-o).
Trebuia sa iau o decizie!!.
Si singura solutie mai la-ndemana a fost inghetul.
Freeze!Freeze!.Nici n-a fost greu, mai vazusem in filme ..Mai grea a fost decizia de a parasi lumea celor vii care stiu sa se bucure de viata,si de a trece de partea celorlalti (multi ,cei mai multi) care sunt atit de reci ca in plina vara in contact cu asfaltul nu lasa nici un strop. Lumea pe strada ,la munca (oare si acasa?)e o lume de sloiuri.
Parintii erau multumiti (ce baiat sobru are tata!)lumea era multumita(remarcabil draga, ce bine arata,vai..) si chiar tu ma priveai mai indulgent(ce mai faci PUIULE).Numai eu , eu paraiam de ger pe dinauntru.
Apoi ,au venit si alte caprioare … si inima tinara zicea hai,saminta sadita de tine zicea hai ,mintea saraca zicea stai..mai baiatule,stai (doi la unu pentru caprioara)
DEFROST!
Am trecut de atitea ori prin ice age si meltdown ca nici eu nu mai stiam in ce anotimp interior existam.Noroc cu indiferenta subconstientului care imi asigura existenta (o tensiune arteriala si un ritm cardiac, stabile)
Cu timpul,puterea de inghet mi-a scazut si pentru ca alcoolul are punctual de inghet prea jos, am inceput sa beau si apa, si m-am stabilizat la o linie de Plutire decenta.
Lumea nu-ntreaba eu nu raspundeam….prietenia prietenilor n-a mai facut flori dar e inca verde prin balcon,,,,,,ai mei sunt la liniste.
Iar eu, eiii …eu sunt omul cu turturi ma topes un pic ,inghet, singerez un pic inghet.
Omul zilelor de azi ,trag din greu sa nu las stropi, inghetand din ifose fitze si shmecherie ultimul strop de omenie si bunsimtz,(si ma doare)
Traiesc zimbind cu sufletul mort,(si puiul nostru inghetat, inauntru) asteptind sa te gasesc vreodata.
Nici tu nu esti caprioara nici eu nu sunt fat frumosul
Turturii tai contra turturii mei inpungem’strapungem, taiem ciobim ranim.
He he he ,ha ha ha, fraiere/proasto,dansam/mancam,dormim/muncim.
Ce mizerie umana(urbana?)
Opriti orinduirea cea cruda strimba fada,….. pentru dumnezeu
Haideti dracului sa aruncam turturii si sa incepem sa traim!
Cum sa-ti fac eu buzele cu ruj de turturi ,acolo e loc numai pentru buze fierbinti!!!!!
Asta m-a scos din minti si m-a dezghetat rau de tot.
Multumesc ca esti.. ca ai fost... si poate vei fi!
RăspundețiȘtergere