Who knows you better than your phone?

Te trezesti dimineata,pasarile ciripesc,vulcanii erup…te uiti in stanga ta…si il vezi…pe el…telefonul.Ii zambesti,il iei in manuta ,il mangai…el iti aduce cele mai proaspete barfe din lumea cunostiintelor…doua mesaje,trei apeluri pierdute…oftezi…de placere:) El stie tot ce simti,tot ce vorbesti,tot ce faci…el e langa tine tine mereu,la bine si la greu….cand esti plictisit,deprimat, te invioreaza cu melodii,cu joculete,videoclipuri,filmulete,internet…asa de mic,si totusi asa de mare.Este ca un catelus fidel,face tot ce ii zici;e primul care iti vede fata cand te trezesti,e ultimul pe care il vezi atunci cand adormi.Insa la fel ca si celelalte vietuitoare,are si el micile defectiuni… una dintre ele,si cred ca cea mai importanta este aceea ca ”moare” atunci cand iti este lumea mai draga;tocmai in mijlocul discutiei auzi un ticait,apoi bum…decedeaza.S’a dus si convorbirea ta.Cred ca de asta se mai gasesc specimene cu cate un telefon prin fiecare buzunar,ca au discutii asa de importante incat nu’si permit riscul de a ramane fara baterie. Un alt defect este semnalul…te afli intr’un loc special,si vrei sa afle toata lumea de pe Twitter ca esti tu intr’un loc special…dar de unde atata semnal?Da,dezamagitor…si mai dezamagitor este faptul ca majoritatea oamenilor sunt dependenti pur si simplu de telefon…de o chestie infima si marginita…decat sa se intalneasca , cu o persoana , ei prefera sa o sune…ce romantic.Prea multe obsesii,prea multe lucruri lipsite de importanta,prea multa prostie…prea multa populatie nebuna intr’o tara asa de mica…