Să faci ceea ce-ţi place cel mai mult şi ce ştii că poţi face foarte bine în faţa unor oameni cărora nu le place deloc ceea ce faci şi care se vede foarte uşor că sunt plictisiţi.
Să cânţi muzică adevărată în faţa căreia nu rezistă niciun om care ştie ce este muzica, pentru unii care abia aşteaptă să termini ca să asculte altfel de (ne)muzică. Şi să o faci cu toată inima, cu toată fiinţa, de parcă nimeni nu ar fi în faţa ta, doar tu şi propria pasiune. Să le oferi celor din faţa ta ceva ce ei nu pot înţelege dar să aprecieze modul în care faci acest lucru.
Astfel, tânăra cânta cu aprindere! Vocea, o voce deosebită, răsuna în întreaga sală, făcând să tremure mesele, scaunele, geamurile, pereţii. În faţa ei, la câteva mese răsfirate, o priveau numeroşi ochi nerăbdători, ochi tineri, dornici să se înece în fum şi să vibreze pe ritmuri de house şi hip-hop. O priveau şi o ascultau!
Tânăra cânta şi eu mă simţeam minunat să fiu martor la un moment de adevărată artă!
Putini sunt in stare sa aprecieze ceea ce tu realizezi cu pasiune si de obicei cu multa munca:)
RăspundețiȘtergerePuţini, dar buni!
RăspundețiȘtergereFoarte intelept...
RăspundețiȘtergereDe fapt nimanui nu-i place sa se afle in situatia cainelui care latra gresit la alt copac. :)