CARNET DE SMECHER


FILA RUPTA DINTR-UN POSIBIL CARNET DE FRAIER  
O singura data in viata mea mi s-a intamplat sa VAD, sa AUD si sa SIMT GROAZA CEA MAI PROFUNDA. Au trecut 20 de ani si simt nevoia sa ma eliberez. Nu este nici poezie si nici literatura ieftina ce va voi povesti aici. Este adevarul adevarat. S-a intamplat in noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989. Multi dintre voi inca nu se nascusera sau erau inca prea mici ca sa-si aminteasca de Revolutie. In dupa-amiaza zilei de 21 decembrie am fost in Piata Universitatii impreuna cu sotia si cumnatul meu. Am vazut cum oamenii dadeau flori si paine tanchistilor asezati pe turele, i-am vazut in genunchi in fata soldatilor incremeniti, cu fete imposibil de citit.  Am asistat la sarje de intimidare din partea armatei. Nu puteam ajunge in mijlocul bulevardului Magheru caci ne impiedica cordonul de soldati. In fata noastra un domn imbracat impecabil, incaltat cu bocanci militaresti, fuma Kent si din cand incand mai intorcea capul catre noi cand ne-auzea strigand laolalta cu ceilalti. Vis-a-vis, cativa tineri catarati pe cornisa parterului de la Inter agitau pancarte improvizate din cartoane, cu "jos comunismul!". N-am stat mult. Se inserase deja. Dupa vreo doua-trei ceasuri, sotia mea si cu mine ne-am intors acasa cu grija copiilor. Fetita cea mare Irina, era la soacra mea, iar cea mica, Simina, la mama mea, in Floreasca. Nu am putut sa trecem de cordonul de armata si militie, asa ca am adus-o acasa doar pe Irina. Am linistit-o si am culcat-o intre noi. In noaptea aceea am sarit din somn cu acea groaza neagra si profunda in suflet. Era o groaza ca un puhoi neagru, dens, vascos, aproape material, foarte greu de reprodus in cuvinte, in care ma scufundam fara speranta. Venea pravalindu-se  peste mine cu un urlet urias si totodata mut, si am simtit-o pana in ultima fibra a fiintei mele. In momentul acela pe strazile Bucurestiului mureau nevinovatii neamului. 
Vesnica lor pomenire! 

Nu pot uita aceasta GROAZA  cu atat mai mult cu cat si astazi, imi este clar, pentru CINE au murit tinerii.


 In vara anului 1990 m-am intalnit  cu un prieten din conducerea Asociatiei 21 Decembrie, care m-a intrebat daca am fost participant la"revolutie".
-Nu! i-am raspuns. Am stat pe trotuar si m-am uitat. 
-Ai martori ca ai fost acolo? 
-Da.
-Pai vino sa-ti dam carnet de revolutionar! Sunt atatia altii care nu au fost si care l-au luat degeaba...


Nu m-am dus si nu regret. Consider si acum, cand va scriu, ca l-as fi luat degeaba. Astazi as fi fost unul dintre cei multi posesori ai unui CARNET DE FRAIER, pe langa multi altii care vantura CARNET DE SMECHER!


Sursa foto: http://civicmedia.ro

6 comentarii:

  1. straniu...trsit....si dureros...si ce suntem azi?

    RăspundețiȘtergere
  2. Intrebarea este retorica... :)
    Paaaiii cine a votat..... este un bun cetatean. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Astăzi suntem bătaia de joc a unor hoţi sus puşi. Chiar de noi, în lipsă de alternative.

    RăspundețiȘtergere
  4. Paranoid Man, :)

    Asa este. Anul acesta am refuzat sa votez neschimbarea. Nu m-am dus. Nu m-am mai uitat la televizor. Am intrat in greva. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce să ne facem dacă avem rasa de dictatori care ne conduc? Rușii din 85 au venit să le spună să treacă cătinel la economie de piață. Dar România are un dar Divin te a se înnoi ultima. Dacă trăim cu proștii, numai în România s-a întâmplat mascarada asta, în celelalte părți a fost de catifea. Până și acum, după 20 de ani, tot cu proștii trăim, cei care nu cunosc valorile lumii noi. Occidentul stă și privește, și se minunează de cât de haidamaci suntem.

    RăspundețiȘtergere
  6. As da un acatist pentru sufletul de roman cinstit al lui Brucan! Da' nu stiu daca ii foloseste! :)

    Acum nu mai dicteaza nimeni, cel putin din interiorul tarii. Mai sunt niste unii pe-afara care se-amesteca frecvent in aceasta Vale a Plangerii dar daca calca aici sunt pierduti.

    RăspundețiȘtergere