mood: hmm..amortita?

Afara e ciudat,e o liniste sumbra,ca cea de dinainte de furtuna...din pomul de la geamul meu se scutura usor zapada adunata peste noapte,vantul e singura dovada ca natura mai e inca vie... Gandul asta ma face sa tresar,asa sunt si eu...amortita precum natura. Din cana cu ceai de pe birou ies aburi...ma amuza cum se inalta facand cercuri si mai apoi dispar... Asa e si cu dragostea,e fel cum sunt aburii din ceasca mea...la inceput te invaluie in fericire,incredere.. E caldut si comfortabil,iar mai apoi...cand 'aburii' dispar de tot te lasa rece....
Publicat de: at

6 comentarii:

  1. Tasha16 decembrie 2009 la 14:34

    Momentele perfecte sunt cele care conteaza....ce daca dispar?ramine amintirea lor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Monica16 decembrie 2009 la 14:34

    finalul trsit...dar cred ca ai dreptate si totusi asa rece cum ne lasa e iubirea si nu o putem abandona....:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Tasha16 decembrie 2009 la 14:36

    Uite ca mi-a zburat comment-ul fara sa-l termin...continuarea era -ramine amintirea lor,pentru ca iubirea e formata din momente perfecte.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dan Ioanitescu16 decembrie 2009 la 14:56

    Claire de Lune,

    C'est coNfortable de lire tes pensees.
    Ton article est tres joli. :)
    Felicitacions !

    RăspundețiȘtergere
  5. Cat ♥16 decembrie 2009 la 16:55

    corect,nu ne dam batuti doar pentru ca uneori se termina,nu cum am vrea noi sa se termine..ci mai incercam. Cred ca cel mai simplu e sa te indragostesti,partea grea insa este sa mentii flacara vie...
    multumesc pt pareri.
    ma bucur ca cineva apreciaza si "povestioarele" mele.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cat ♥16 decembrie 2009 la 17:06

    merci beaucoup @Dan Ioanitescu
    ...je suis un rêveur.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)