despre craciun

O tema despre care am mai scris pe blogul meu si pe care vroiam sa o mai dezvolt. E vorba despre cum vedem Craciunul. Pentru ca ne-am indepartat de la simbolistica sa, de la esenta sarbatorii. Cand ne gandim la craciun ne gandim la brazi impodobiti, la cadouri sub brad si la petreceri. Revistele "pentru femei" sunt pline de sfaturi gen tinuta de craciun, tendintele modei brazilor, machiaj de craciun, cum sa slabim pentru craciun si ce cadouri sa cumparam. Magazinele sunt pline de tot felul de tentatii de la haine pana la diverse mancaruri mai mult sau mai putin comestibile. Si totul se reduce la cheltuieli. Cheltuieli exorbitante pentru o seara sau doua daca ne gandim si la revelion: podoabe de brad intr-o anumita culoare (ca sa fim in tendinte), tinute speciale de la o casa de moda eventual (tot ca sa fim in tendinte), cadouri inutile, si diverse retete culinare cat mai exotice. Am vazut la stiri zilele trecute ca traditionale mancaruri de craciun cum sunt chisca, caltabosii, sangeretele si altele nu mai sunt "in tendinte", se cauta coada de rechin, friptura de antilopa si alte mancaruri foarte exotice si foarte scumpe. Si dupa sarbatori suntem scursi de oboseala, de indigestii, de grija zilelor ce vor veni ca de e ianuarie, e iarna si cheltuieli mai mari.

Nu sunt o nostalgica a altor vremuri pentru ca imi amintesc cozile la lapte si la carne si alimentele pe cartela dar imi amintesc si sarbatorile de iarna. Si daca era o parte buna in toate cozile, magazine goale si interdictii era faptul ca lipsurile aduna oamenii, ii lega. Se legau prietenii stranse si se gaseau diverse modalitati de a simti bucuria.

Pentru mine craciunul va insemna intotdeauna bucurie si dragoste. Cred ca in momentul in care mi-a fost greu sa imi accept o anumita "responsabilitate" impusa de destinul meu straniu si ciudat, faptul ca as putea reinvia macar putin din traditii m-a ajutat mult.

Pe vremea copilariei mele (parca as fi o baba), la tara, pregatirile de craciun incepeau cam de la 1 decembrie. Fetele de maritat pregateau calutii pentru revelion. Un fel de costume facute din lemn si tesaturi din lana, impodobite cu panglici colorate si hartie creponata, nasturi si clopotei pentru flacaii satului, costume folosite pe 31 ianuarie la concurtul "bandelor".

Urma curatenia in case cu scuturat, spalat perdele, dat cu var si aranjat casa pentru sarbatori. O parte din aceste treburi erau facute impreuna, cu multa voiosie. Majoritatea fiind facute de femei in timp ce barbatii se ocupau de adus, taiat si stivuit lemnele pentru iarna - o alta activitate facuta in grup.

Apoi venea taiatul porcului. Daca va imaginati ca fiecare familie isi taia porcul sau si se baga in casa sa il pregateasca va inselati. Se adunau mai multe familii si se taiau porcii pe rand. Intr-o zi la o familie si cand terminau se muta la alta familie si tot asa. Barbatii ajutati de rachiul de prune sau de mere se ocupau de taiat, parlit si transat porcul in timp ce femeile isi pregateau apa calda si oalele. Apoi barbatii faceau curat in curte in timp ce femeile portionau si pregateau preparatele din carne. Spre seara, plin de voie buna se adunau toti la "pomana porcului". Se spuneau "brasoave" adica tot felul de zicale, versuri si poante. Iar fetele tinere invatau despre porc, despre gatit, despre barbati si despre viata intr-un mediu placut si amuzant.

Urmau zilele "de cuptor" cand se faceau cozonaci si colacei. Calaceii erau de mai multe feluri: impletiti in doua si cu corornita pentru colindatori si uratori (adica copii mici), impletiti in patru si mai mari pentru dobe si mascati si mari, ca de pomene, din trei cununi impletite in doua, asezate in piramida pentru masa de craciun si de revelion. Si aceasta activitate era una de grup insotite de cantece si zicatori, de povesti si glume. In grup de femei bineinteles. Barbatii se ocupau doar de facut focul si de afumat carnatii si alte bunatati facute din carne de porc. Ultimul foc in cuptoare se facea pe data de 24 pe inserat iar cuptoarele de data asta erau pline de oale de sarmale.

In ajunul craciunului (pe 24 decembrie) toate portile curtilor erau deschise. Atat pentru preotul care umbla cu ajunul cat si pentru colindatorii care umblau cu steaua.

"Steaua sus rasare

Ca o taina mare

Steaua straluceste..."

se auzea din toate partile. Si nu se umbla cu steaua pentru bani sau dulciuri pentru ca rar primeau cateva bomboane de pom. De regula la colindatori se dadeau colacei, mere si nuci. Aceleasi nuci care, invelite in staniol, erau agatate in "pomul de iarna" alaturi de instalatii si ghirlandele din hartie creponata.

Dupa caderea intunericului incepea magia. Colinde cantate la slujba de seara, oameni imbracati in hainele "cele bune" pe ulitele satului, copii emotionati pe langa brazi si cativa Mosi Craciuni cu barba de lana mergand pe la diverse case pentru a aduce "daruri". Nu cadouri ci "daruri". Darurile erau hainute facute cu drag pentru cei dragi si cate o jucarie doua pentru copii. Dar darurile erau facute cu dragoste si din dragoste. Nu erau cadouri din obligatie nu erau lucruri inutile si de cele mai multe ori scumpe, nu erau facute pe diverse criterii sociale. Mosul aducea daruri copiilor in mod special si celor foarte dragi. Copiii nu faceau daruri parintilor pentru ca doar Mosul aducea daruri. Mosul mai avea in sac si cate un dar pentru parinti, bunici si cei din familie adunati in jurul bradului si cam atat. Dulciurile din brad erau de regula facute cu drag in casa: turta dulce sau bomboane fondante. Cate dintre noi mai stiu sa faca bomboane fondante?

Si peste tot in aer plutea magia sarbatorilor, cu dragostea impartasita, cu magia familiei adunata laolalta. Pentru ca de fapt asta e esenta craciunului: iubirea

Daca ne gandim la sensul crestin al craciunului Dumnezeu prin fiul sau a daruit oamenilor iubirea. Pentru ca ii iubeste atat de mult pe oameni incat l-a trimis pe fiul sau in trup uman sa ne invete sa ne iubim aproapele, sa ne iubim pe noi insine si sa il iubim pe Dumnezeu.

"iubeste-ti aproapele ca pe tine insati"

dar se pare noi am uitat sa iubim, am uitat sa ne iubim si deci nu avem cum sa ii iubim pe ceilalti.