Cu timpul am crescut, m-am maturizat, am devenit independenta. Independenta mai ales emotional. Treptat mi-am dat seama ca lucrurile frumoase din viata noastra sunt frumoase doar atata timp cat noi le dam voie, altfel sunt efemere, ca totul din jurul nostru!!!
Daca, inainte la orice problema pe care o aveam ceream ajutorul si imediat ii sunam pe ai mei sau imi justificam si mai ales incercam sa ma apar, desi nu intotdeuna aveam dreptatea, acum lucrurile s-au schimbat. S-au schimbat in absolute toate colturile vizibile si invizibile.
Cred in oameni, pentru ca eu sunt conceputa sa nu fiu singura, nu pot sa rezist singura. Pe mine singuratatea ma ucide pas cu pas! Asa am fost intotdeauna…mi-era greu sa fiu singura! Desi oamenii ma dezamagesc, si cu siguranta si eu la randul meu ii dezamgesc pe unii dintre ei, mai mereu involuntar, continui sa cred in oameni, continui sa vietuiesc intre ei si mai ales sa ii analizez…Ador asta, dar in acelasi timp am invatat, cu greutate ca a pune etichete oamenilor e o greseala enorma! Acum cred ca fiecare persoana in parte este un mic teritoriu nedescoperit, un mic teritoriu cu lucruri minunate sau dimpotriva…?!
Cred ca fiecare carte citita ne schimba. Ca fiecare film ne lasa un mesaj….pozitiv sau negative…si depinde doar de noi daca continuam sa traim sub influenta lui sau nu!
Cu timpul am invatat ca absolut tot ceea ce ni se intampla sunt doar notele faptelor noastre. Ca absolut tot ceea ce credme, facem sau simtitm este dependent de noi si mai ales este nascut de noi si trecut usor si delicat prin filtrul sufletului nostru!!!
Cu timpul am invatat ca nicodata nu te vei putea indrgosti de un om, doar pentru ca singuratatea te-a impins sa ii raspunzi la reactii, atitudini si mesaje….Dragostea adevarata se cladeste in mult timp si are extrem de multi factori predominanti. Dragostea nicodata nu se naste intr-o noapte sau intr-o zi!
Cu timpul am invatat sa-mi respect parintii si sa nu ii mai critic pentru nimic, doarece ei m-au educat cum au stiut mai bine, au dat totul. Daca ei nu au putut sa am educe sau sa-mi dea ceea ce eu credeam ca am nevoie, nu au facut-o pentru ca nu aveau cunostiinta de nevoile mele, nu pentru ca ei nu ar fi vrut asta!...
Cu timpul am invatat ca a ramane copil e un lucru extrem de greu dar extrem de benefic si te ajuta foarte mult…
Cu timpul am invatat ca a plange te ajuta mai mult decat a tine in tine si apoi a tipa si izbucni in fata unui om care nu are absolut nicio vina…
Cu timpul am invatat ca totul e o lectie nescrisa dar cu mesaje profunde si depinde doar de mine daca vreau sa-l fac citit sau nu….
cred ca singuratatea doare cel mai mult..e dureros sa fii ranit,dar e si mai dureros sa fii ranit si singur...sa nu ai cui sa te confesezi...
RăspundețiȘtergereexact!!!
RăspundețiȘtergerecel mai mult si mai tare doare prostia.
RăspundețiȘtergereAstfel ca durerea singuratatii este precum un desert dupa o masa imbelsugata.
Feriti-va de prostie, pe acest blog cam bantuie pe la toate colturile.
Bafta
Foarte frumoasa postare. Educativa si inteleapta.
RăspundețiȘtergereZici:
"Cred in oameni, pentru ca eu sunt conceputa sa nu fiu singura, nu pot sa rezist singura. Pe mine singuratatea ma ucide pas cu pas! Asa am fost intotdeauna…mi-era greu sa fiu singura!"
Zic:
Suntem intotdeauna ce ajungem sa credem despre noi ca suntem Ca barierele ni le pun cei apropiati sau ca ni le punem singuri, dupa un timp ne transformam in modul pe care ni l-am imaginat despre noi insine.
Eu am reusit sa sparg niste bariere. Si stiu ca pot fi diferit daca imi doresc lucrul acesta. Totul este sa vezi care sunt paradigmele pe care ti le-ai insususit despre propria persoana.