ARBORELE

CATEVA VORBE DESPRE MINTE 

Nu intentionez sa bordez problema in complexitatea ei. S-au scris tomuri intregi. Anumite aspecte insa raman in continuare foarte atractive.

Dintr-u'nceput stim ca exista o activitate diurna - de veghe- si o activitate nocturna- de somn. Mai stim ca in activitatea treaza, de veghe, mintea se comporta dual. Pe de o parte ne tine ancorati in viata si in realitatea cotidiana pe care o proceseaza in permanenta, raspunzand la stimulii interni si mai ales externi, dar pe de alta parte are si o alta proprietate, mai speciala, aceea de a se urmari pe sine si de a tine controlul asupra sie insasi (mintea care se gandeste pe sine). In ceea ce priveste activitatea nocturna, in timpul somnului mintea se lasa scapata de sub propriul ei control si nu mai proceseaza decat o realitate interioara, de cele mai multe ori ilogica dar si incarcata de simboluri, ceva care pare ca vine din alta parte. Ea devine astfel regizorul ascuns, actorul mascat si totodata spectatorul emotionat la propriul spectacol pe care si-l (ni-l) ofera prin vise. Nu activitatea mintii in stare de constienta ma preocupa, m-am obisnuit cu mecanismele ei, ci cealalta parte a ei, cea nevazuta, necontrolabila si surprinzatoare care nu lasa loc la certitudini. Acea parte pe care o banuiesc a fi izvorul muzicii, al poeziei, al artei, al oniricului, al fenomenelor psihotronice, locul in care s-a cuibarit Dumnezeu. Stiu ca nu este la fel pentru toata lumea. Budismul tibetan a dezvoltat stiinta mintii care ne spune ca mintea noastra poate exista independent de corpul nostru si ca este conectata la o minte universala, spiritualistii si-au dezvoltat propriile teorii ciugulind de la budisti sau de aiurea, teorii care de care mai intortocheate si mai subtile care uneori te aduc in pragul confuziei, medicina occidentala ii contrazice pe budisti dar casca ochii mari la ei, in timp ce pe spiritualisti ii ignora, samanii iti vara si-ti extrag spirite de unde nu te-astepti... Dintre toti acestia, cei care si-au dedicat vietile studiului mintii raman doar budistii si parca lor in special imi vine sa le dau crezare. Dar sa revenim, caci nu despre stiinta tibetana a mintii intentionez sa scriu, pentru ca despre aceasta exista carti. Imi propun doar ca prin niste simple exercitii de imaginatie sa incerc sa aflu cum m-as putea reprezenta si cine as putea fi eu, in contextul mintii mele.

ARBORELE
 Va propun de data aceasta un al doilea exercitiu de imaginatie si vasugerez sa ne inchipuim de data aceasta un copac. Eul, care este radacina, cu deschidere mare dar indreptata spre pamant este nevoit sa intrebe tulpina cum arata lumea de deasupra lui. Teama mi-e ca nici tulpina nu stie bine raspunsul si este nevoita sa intrebe ramurile, frunzele, florile si fructele, pentru ca fiecare dintre ele are alta intelegere a spatiului de deasupra si nu m-ar mira ca si acestea la randul lor sa intrebe pasarile si tot asa.....
In tot acest timp, dupa perdeaua de "constienta" se afla cealalta realitate mai complexa, mai spectaculoasa cu scopuri pe care noi nu le putem decela cu mintea diurna, cea cu care controlam realitatea cotidiana. 

Va urma.

 Sursa foto:braindroppings.blog.com/ moving/