Punct si de la capat.
Se spune ca partea cea mai frumoasa intr-o relatie e scanteia, minunata, mirobolanta, inegalabila scanteie care te tine treaz. Si noi toti cautam ca niste prosti asta. Si cand gasim chestia asta ne bucuram ca niste copii in noaptea de Ajun. WOOOOW, OMG, ce misto, ce tare, suuuuper,zuuuuper! Problema e ca nimeni nu ne spune ca eh... tre sa avem grija. Ce te faci cand scanteia asta nu e scanteie cat incendiu in toata puterea cuvantului? Ditamai focul care, nu numai ca te tine treaz, dar te tine treaz la modul cel mai propiu?!?! Nu, nu ma refer la prostii... :))
Ma intreb asa: cand doi oameni se cunosc si se plac, se uita x la z si bai, le place. E super ok, si se baga in treaba asta si e foarte bine. La inceput. E si scanteie, e si calm, e si o plimbare in parc si discutia in contradictoriu. Toate pana la un punct, de la punctul asta incepand partea "adevarata". Ce te faci cand omul asta, care-ti place si care te place, cu care-ti imparti timp si bani, nervi si bucati de fericire...eh, ce te faci daca omul asta e mai mult decat o scanteie? E exact ce vrei, ba mai mult, e mai mult decat vrei. Mai prezent, mai aprins, mai haotic si poate mai indragostit decat e cazul? Partea nasoala e ca si tu esti cam tot pe-acolo. Ba chiar exact la fel! Si ce te faci cand te trezesti in fata ta, fata in fata cu tine. Doua chestii cu principii diferite dar reactii asemanatoare, amandoua se distrug in acelasi ritm. La nervi tot atatea tigari fumeaza fiecare, tot atatea pahare de vodka, reactii tampite. Amuzant nu e, decat in jumatate din timp. Dar e fun din cand in cand si te prinde chestia asta ca un mic mare imens vartej. Stii ca nu e cazul sa te bagi in asta de la inceput, dar atunci e o chestie mica, spui: eh, lasa... nu e nimic grav. Asa spui si cand e ceva mai groasa gluma... Pana la urma ai sa spui: trebuia sa-mi fi dat seama. Dar nu iesi din situatia asta fiindca e deja prea tarziu si esti prins in treaba. Ca o dependenta. Asta e partea naspa, cand e wow da dependenta. Ca orice drog.
Da, e clar...Oamenii vor mai mult decat pot duce, vor mereu mai mult. Si nu se multumesc cu ok, vor absolutul...eh, ce te faci cand il gasesti? Atunci sa te tii... e de rau... e si de bine... Dar e obositor, fun, dar obositor. Spune pa-pa calmului si zi hello haos. Fun? Mai gandeste-te... lucrurile trainice au nevoie de timp si de ce nu, de calm. Un incendiu ca asta e mai dificil. Ori se termina cum a inceput: repede, fara sa-ti dai seama, haotic si uimitor, ori se intretine. Dar de intretinut e mai dificil, e nevoie de multa multa multa rabdare, mult tact si de ce nu: foarte multa iubire. Si intelegere si tot tacamul de rude de-ale altruismului.
bun articol...........
RăspundețiȘtergere