Noua mea carte de povesti

Intr-o perioada trista a vietii mele, am mers la un curs d escriere creativa. Am inceput sa ma vindec si am descoperit ca pot scrie povesti.

Astfel, a luat nastere Tobias, un elefantel puternic, curajos, prietenos, care si-a implinit visul. Este o poveste impresionanta, cu lacrimi, bucurie, reusita... pentru copii mici, dar si pentru copii mari.

O puteti comanda de pe site-ul editurii EDITURA ARAMIS.


O saptamana in care sa descoperiti placerea de a fi copii, d ea avea puterea sa va jucati cu visele voastre.

Zambete si bucurii!

Claudia

Impresii despre poveste aici: claudia_groza@yahoo.com

Unde se termină vântul

Nisipul fierbinte îi gâdila tălpile. Se apleacă şi desenează vise, iubire, cântece, tristeţe, speranţă, o lume normală, cum era cândva. Firele strălucitoare de nisip îi răsfaţă degetele lungi, subţiri, ca nişte creioane deghizate. Vântul îi şopteşte poveşti aduse din toate colţurile lumii. Ea îşi mângâie părul, pentru a-i păstra şoaptele.

Acolo unde se termină vântul, lumea nu mai visează.

Tânăra porneşte agale, cu paşii descântaţi, pe marginea apei, spre nicăieri. Observă tot ce se poate observa, natura, oamenii, cerul. Simte mângâierea razelor juvenile ale soarelui primăvăratic, şi le primeşte în sufletul ei. Norii deşiraţi precum un ghem desfăcut de o pisică jucăuşă, o salută ştrengar. Fluturii îi împletesc părul de culoarea ruginei în lumina zilei aurii, iar două libelule îi rimelează genele, şi o fac să râdă cu poftă nebună de viaţă şi de fericire. Cinteze, mierle, rândunici, vrăbiuţe guralive se joacă în ritm de dans cu volanele rochiei purtate cu senzualitate de femeia zâmbitoare. Drumul se îndreaptă spre un deal, de jur împrejur sunt păduri, şi în crengile copacilor stau agăţate dorinţe colorate, voie bună, împliniri, minuni, prietenii regăsite, şoapte de dor, cuvinte de iubire, zâmbete, speranţe şugubeţe, creioane colorate, îmbrăţişări optimiste, armonie şi credinţă.

Cu fiecare pas pe care-l făcea, tânăra auzea muzica. Frunzele purtau în adâncul lor note muzicale, iar adierea vântului le dădea viaţă, le armoniza creînd melodii de toată frumuseţea. Animalele dansau, iar ea s-a surprins în mijlocul horei şoaptelor melodioase. Se învârtea, şi volanele rochiei zburau spre cer, pălăria ce o proteja de soare era ţinută cu degetele deghizate în creioane, şi fluturii se jucau în pletele ei arămii, şi se tot învârtea, până ce râsul cristalin a pornit pe aripile vântului peste dealuri, peste văi, colindând casele oamenilor, pătrunzându-le până în măduva oaselor.

Însoţită de cântecul pădurii, cu sufletul vesel şi liniştit, ea a poposit lângă un râu, alături de o pereche de tineri, care-şi împărtăşeau iubirea, prin cuvinte scrise pe luciul apei, apoi pe funze, apoi pe stânci. Vântul i-a transmis fetei puritatea dragostei celor doi copii, blânzi şi plăpânzi, dar atât de îndrăgostiţi.

Dintr-o dată, norii angrenaţi de adieri puternice într-o herghelie s-au rupt şi a început potopul. Tânăra a fost luată de vânt şi adăpostită la umbra celui mai destoinic arbore în lupta cu timpul şi cu vremurile. Picăturile de ploaie şiroiau pe chipul femeii, încât aveai impresia că sunt lacrimi de bucurie, de tristeţe, sau doar lacrimi de diamant.

Când totul s-a liniştit, femeia şi-a continuat călătoria. Însă, totul era fad, trist, cenuşiu, surd şi rece în preajma ei.

Acolo unde se termină vântul, lumea nu mai visează. Iar când nu mai există vise, viaţa s-a sfârşit.

Filme la Muzeul Taranului Roman

seara frumoasa, putina ceata, dar cald...
Muzeul Taranului Roman... Studioul Horia Bernea... film... LOURDES.

Lourdes... film Austria 2009 O tanara in scaun cu rotile - sufera de scleroza in placi -, merge in pelerinaj la o grota din Lourdes, Muntii Pirinei si traieste miracolul vindecarii. Nu stiu cat crede ea in D-zeu, in puterea vindecarii - desi are vise in care Fecioara Maria ii vorbeste - dar colega ei de camera, o doamna in varsta, foarte tacuta, crede si o ajuta in acest sens. Mici invidii si rautati... de ce se vindeca ea si nu altii. Intrebari: este miracol sau nu? Ca sa fie totul frumos, cel care se ocupa de organizarea pelerinajului se indragosteste de ea. O voluntara extrem de atenta si sufletista si credincioasa... in momentul in care aranja sala pentru petrecerea de final, cade. Era bolnava de cancer... nu avea par. [ intotdeauna suntem mai buni cand stim ce inseamna suferinta? cred ca da! ]
Lourdes un loc al vindecarii, un loc al iubirii...

*

am vizionat "Reteaua de socializare" film despre cum a fost creat Facebook, in 2004. ce inseamna prietenia, puterea banilor, influenta celor din jur, inteligenta (si valoarea ei), dependenta de site-urilor de socializare. "adauga-ma pe facebook" devenise de acum cativa ani la americani o forma de salut.
m-a amuzat importanta rubricii statului social pentru Facebook. ppustiul care a realizat site-ul, nu a dat importanta acestui aspect pana cand, un coleg a venit sa-i ceara informatii despre o colega de la unul din cursurile pe care le frecventau impreuna.

am zambit.... m-am gandit la prietenii mei si la cat de mandri trebuie sa fie cand scriu married with... sau in relationship with.. :))

pentru mine, Facebook nu este important. stiu insa ca blogul mi-a acaparat timp si energie. nu as vrea sa devin dependenta de internet... dar deja cred ca sunt virusata.

Facebook este o marca... este un succes. are o putere inimaginabila. chiar citeam zilele acestea de statistici de cupluri destramate din cauza acestui site, sau altele care s-au format aici... etc. inclusiv co-fondatorul Facebook-ului, Eduardo Saverin, si-a parasit prietena in urma unei crize de gelozie a acesteia, care i-a reprosat ca a trecut la statut ca este single. :))

este un film reusit, din care se poate invata valoarea prieteniei, a caracterului si puterea banului.
mereu am fost fascinata de baietii de la Harvard - inteligenta, stil, sport, maniere, gentlemeni. :)) mi-am mai uns putin sufletul cu baieti frumosi si destepti si bogati.

Lectie de Craciun

Decembrie isi scutura filele din calendar si isi intra in drepturi, primind in dar mantia de stelute argintii si magheta magica pentru sarbatorile de iarna.

*

barbatul brunet, imbracat cu un palton elegant, dintr-o stofa de culoarea cafelei, se opreste in dreptul felinarului. cauta ingrijorat in geanta de piele, destul de incapatoare. priveste spre lumina felinarului, dar gandul ii este mult mai departe. degetele invelite in manusi fine, ii prind obrajii ca intr-un cleste.

in timp ce fulgii veseli se aseaza pe umerii sai, barbatul scoate o exclamatie aproape dureroasa:

- am uitat cu desavarsire! ma intreb unde mi-o fi fost capul. fara o jucarie noua, voi fi descalificat ca parinte.

trist, cu umerii coborati de probleme, barbatul se indrepta spre casa, pasind agale, fara energie pe strazile imbracate in haine luminoase, traditionale perioadei ce se apropie: sarbatoarea Nasterii Domnului, Craciunul mult asteptat de mici si mari. neaua argintie se asternuse pe crengile dezgolite ale copacilor, invelise bancile si scarile din parcul ce se afla in preajma casei.

- ce scuza, ce explicatie sa ii dau fiului meu pentru a nu fi dezamagit, era gandul soptit cu glas tare de omul abatut.

o casa impozanta (mareata) apare dintre brazii impodobiti cu ghirlande transparente, tesute cu maiestrie de Regina Iarna si Talentatul Ger. beculetele colorate ce imconjurau casa palpaiau in ritmul lor, bine cunoscut. o singura fereastra era luminata. cand usa a fost deschisa, perdeaua de la fereastra a fost data la o parte de un baietel grasun. nasul i s-a lipit cateva secunde de geam, iar aburii respiratiei au desenat rapid ceva.

- a venit tata. ma duc sa vad ce jucarie noua mi-a adus, spuse cu voce plictisita baiatul.

scarile trosneau sub pasii apasati ai copilului.

- mi-ai adus o jucarie noua?

- intai de toate, buna seara. nu primesc o imbratisare de bun venit?

- mai tarziu. acum spune-mi ce mi-ai cumparat? insista baiatul.

- dragul meu, programul prelungit de la servici, grijile, faptul ca a inceput sa ninga ca in povesti, m-au facut sa ma grabesc spre casa si asta seara sa ne jucam impreuna, sa construim un om de zapada.

- nuuuu, eu vreau o jucarie noua. mi-ai promis!

- te rog sa ma ierti, dar nu am nimic nou pentru tine, replica tatal, in timp ce se dezbraca si isi punea papucii de casa.

baiatul porni plangand spre camera lui, unde s-a razbunat pe toate jucariile, distrugandu-le.

- poate astfel, nemaiexistand voi, tata se va invrednici sa-mi cumpere altele noi.

tatal a auzit razvratirea asupra jucariilor si in acel moment a hotarat:

- vei primi o lectie despre ce inseamna munca, dragul meu!

noaptea a calmat spiritele. baietelul a adormit suspinand, agitat, posibil chiar sa fi visat urat. tatal sau, s-a gandit la modalitatea in care sa ii arate importanta muncii. "am gasit, striga entuziamat barbatul! o forma mai eleganta de atat nici ca se putea."

cum s-au ivit zorii, tatal si-a luat rapid micul dejun, a scris un bilet fiului: "sa fii cuminte, caci la intoarcere iti voi oferi o surpriza adevarata" si porni spre locul de munca.

timpul parca era fabricat din eleastic. trecea atat de lent, incat nerabdarea tatalui a atins un nivel ridicat de agitatie. cand ceasul a indicat ora mult asteptata, barbatul si-a insfacat haina, manusile si sapca si grabit, s-a oprit in cea mai apropiata librarie.

- o cutie de platilina va rog si o planseta, comanda, zambind politicos vanzatoarei.

cu obiectul magic in sacosa, aproape zbura spre casa.

- fiule, dragul meu, vino sa iti primesti jucaria.

baietelul cobora treptele din doi in doi, si intreba fericit:

- ce mi-ai adus?

- poftim, si tatal ii intinse plastilina.

- dar asta nu este jucarie!

- copilul meu, asta e mai mult decat o jucarie. este munca, creativitate si iar munca. astfel, iti vei face cate jucarii doresti, nu te vei mai plictisi de ele si vei aprecia si valoarea muncii.

baiatul a realizat cat de mult gresise.

- multumesc enorm de mult pentru lectia de viata pe care mi-ai daruit-o astazi, si modul placut in care mi-ai impartasit-o. te iubesc si te apreciez! esti cel mai minunat tata de pe Pamant.

tatal si fiul s-au imbratisat si au stabilit o relatie constructiva si armonioasa.

se aud colinde si in casa miroase a cozonaci. zeci de jucarii - din plastilina - stau asezate sub bradul frumos impodobit, asteptandu-l pe Mos Craciun.

*

de acolo de Sus, ingerul mamei ii veghea si ii proteja.

minte-ma

… ca ma placi asa cum sunt!

… ca inghetata topita cuprindea toate visele noastre,

si ele au ajuns in mare, deci inca exista!

… ca toate accidentele sunt din indragosteala.

… ca berzele fac inscrieri in perioada Craciunului si a Anului Nou.

… ca ne vom tine de mana pana la 100 de ani.

… ca imi admire zambetul, dar mai ales optimsimul!

… ca viata nu ar fi la fel de intense fara nebunia din mine.

… ca iti doreste sa ne jucam “Nu te supara frate!”

… ca ti-e dor de mine!

… ca mesajele au fost expediate, dar reteua era prea incarcata.

… ca prima noastra atingere va fi scanteietoare.

… ca vom imparti griji si bucurii, lacrimi si zambete.

… ca ma doresti acum si intotdeuna.

Mereu mi-au placut minciunile cu putina aroma de iubire, si multa, multa speranta!

Ador minciunile cu gust de stafide.

Privesc cum minciunile sunt infasurate cu mmigala intr-un invelis dulce si gustos de nuca de cocos, precum bomboanele Rafaello.

scrisoare catre Mos Craciun

Draga Mosule,

Stii ca am fost o femeie cuminte - mai putin cu mancatul tot si ca nu am iertat usor barbatii care m-au suparat - si sper ca nu ma vei uita nici anul acesta. E criza. Nimeni nu are cat si-ar dori sa aiba. Eu, sunt multumita cu ce am.

De aceea, imi doresc doar o singura carte, pe care sa o citesc in vacanta de iarna, sub patura si cu o ciocolata calda alaturi. Cartea este aceasta: "MA SINUCID ALTA DATA – Kerstin Gier". Nu te speria! este haioasa! Am rasfoit-o eu azi, la un chiosc! ar fi minunat daca as primi-o! Oricum TE IUBESC! Stii asta! Esti singurul barbat adevarat care m-a facut sa il iubesc neconditionat! Iti pregatesc ceva bun, aromat si pufos!

Imbratisari si spor pentru pregatiri, caci mai este putin! Ma rog sa gasesti un sponsor serios anul acesta. Chiar ai nevoie! Nu te stresa. Oamenii se vor bucura si pentru cadouri simbolice, iar tu stii asta!

Stii cat de mult iubesc eu rasul tau? Daca da, ma bucur, daca nu, aflii acum!

Pupici voiosi! Ho ho ho!

Descriere carte:

Roman tradus in peste 20 de tari si vandut in peste 500 000 de exemplare!

Cum ar fi daca familia, prietenii si cunoscutii ar sti ce crezi despre ei cu adevarat?

Geri are aproape treizeci de ani si vede viitorul in negru: e nemaritata, nu are copii, locuieste cu chirie in apartamentul unei matusi si ramane brusc fara serviciu. Dezamagita, hotaraste sa-si incheie socotelile cu viata. Scrie scrisori de adio tuturor cunoscutilor, in care le spune pe sleau ce crede despre ei, apoi le expediaza. Isi cumpara o rochie rosie, se coafeaza si inchiriaza o camera la un hotel scump, caci vrea sa sfarseasca in stil mare... Insa figura cu somniferele si vodca nu-i iese si pace. Asa se face ca viata lui Geri devine brusc palpitanta: cum va mai da ochii cu cei care acum ii cunosc toate secretele?

Un roman spumos, inteligent, plin de umor, absolut fermecator! Scrisorile de adio ale eroinei sunt extrem de emotionante, dezarmant de sincere. Kerstin Gier a inventat mecanismul perfect de transformare a fiecarei catastrofe intr-o mica binecuvantare.” Kolner Stadt-Anzeiger

Unele carti sunt ca o cutie de praline: pur si simplu uiti de toate si nu te mai poti opri!”Westdeutsche Allgemeine Zeitung

inspiratia

E toamna si totul e trist in jurul meu. Dar eu zambesc, pentru ca asa sunt eu. DoarEu este pseudonimul meu. Si-mi place sa fiu altfel, sa daruiesc zambet si bucurii cu suflet senin si voie buna, si uneori induplec picaturile de ploaie sa se indeparteze spre alte zari.

Cand am deschis mailul, nu-mi venea a crede… curs de scriere creativa. Ce imi pot dori mai mult intr-un weekend ploios decat sa astern cuvinte pe hartie colorata cu noul pix achizitionat pentru colectia de pixuri, de instrumente creative si norocoase.

Inspiratia imi vine… auzind un gand cum imi sare din sertarul amintirilor si-mi cere sa ii spun aceeasi poveste, dar intr-o alta forma sau cu un alt final. Inspiratia imi vine cand vad o insecta pierduta intr-un borcan si ii astern o poveste despre telul fiecaruia in viata. Citesc si gasesc un cuvant invatat si explicat cu detalii inflorite si parfumate de un el, banal sau important candva, la momentul X, in drumul vietii mele. inspiratia imi apare triumfatoare cand ascult o melodie a unui compozitor celebru si constientizez ca bucuria, suferinta, dragostea, iluzia, speranta…. pot naste ceva extraordinar de frumos, de publicat intr-o revista literara, intr-un moment cand nu mai astept acest eveniment cultural si important pentru sufletul meu sensibil si cautator de literatura si arta. Inspiratia este o femeie diafana, o zeita, care aduce muza si dansul in varful degetelor mele ce ard de dorinta de a demosntra lumii talentul innascut, daruit cu modestie de Dumnezeu. E pacat sa nu fructific inspiratia ce-mi viziteaza camera si gandul si sufletul si varful penelului ascutit cu grija in fiecare zi!

Poate ne vom cunoaste in acest weekend ploios, stimata inspiratie, ce-mi apari seara cand plapuma imi acopera gandurile si visele si sperantele si iubirile tainice, dar si dimineata cand sunt trezita de cantecul glorios al cocosului din vecini!