Bad day. Shitty day.

M-am pornit de dimineata. La 8 30 imi suna ceasul si-am inceput sa injur. Nu sunt un om al diminetii, deloc. Nimic inainte de 8 jumate nu exista. E vid, nimicnicie, iad, Rai, ce-o fi. Habar n-am.
Si m-am trezit eu ieri pe la 8 si ceva, m-a sunat o prietena si m-a tinuuut de vorba vreo jumatate de ora si eu ma grabeam. Trebuia sa ajung undeva la 10, evident ca am ajuns la 10 jumate. Ata ete. Si-am stat in frig cateva ore, am inghetat, m-am invinetit, m-am ofticat. Asta pana pe la 1. La 2 am fugit acasa, am mancat ceva repede, mi-am incarcat telefonul care decedase, mi-am sters fardul intins de pe fata si-am plecat iar. La 3 eram iar pe drumuri, la 4 si ceva terminasem treaba. Trebuia sa ma intalnesc cu o prietena si-am intarziat. Am mancat pamantul, pardon, zapada pana la Universitate, am urcat in alta masina din greseala, am luat-o iar la picior si n-am mai ajuns nicaieri. Era deja prea tarziu. Si m-am intors la facultate sa iau niste bani, si cum in tara asta de rahat(ma scuzati, ah, ba nu...e un adevar) femeile nu primesc ( si uneori nici nu cer) respect mi-am luat-o. Ce? O ditamai palma pe fund. Buuun, si-am ajuns la punctul culminant al zilei.
Ce e de facut intr-o situatie ca asta? Sa ma duc la el sa-i f!t una? Ar fi ideal. In ce are el mai drag nu? Dar cum eram eu singurica pe o straduta de pe la Romana, si cum erau ei vreo 5 tipi( a se citi cocalari infecti), m-am gandit ca n-ar fi indicat sa ma iau la harta. Data trecuta cand m-am pus pe cearta cu d-astia a trebuit sa-mi chem fratii sa vina sa ma ia de la gara, ca sa nu mi-o iau pe peron.
So, m-am blocat, mi-am dat seama intr-o secunda care e dobitocu', m-am intors pe calcaie si din instinct am facut 2 pasi spre dansul(ha ha). Si mi-am dat seama ca nu-i chiar cea mai buna idee si m-am ofticat si-am simtit cum mi se ridica parul pe ceafa si spate si cum imi pulseaza venele pe frunte si mainile care-mi tremura de nervi. Ce sa-i fac?
Eu i-as prinde p-astia, le-as taia c0@!#$e cu panza ruginita de bonfaier si le-as pune sare pe rani. In punctul asta imi venea sa bocesc de nervi, si ce ma oftica cel mai tare e ca-s neputincioasa. N-am ce sa le fac.
Am ajuns la facultate, m-am intalnit cu un prieten, s-a uitat la mine si m-a intrebat:Ce-ai patit?
Cum sa-i explic ca ma simt un nimic din cauza unui nimic? A hug m-a ajutat sa ma simt mai ok cu mine, sa vad ca cineva e acolo m-a facut sa ma simt mai bine.
Nu-mi mai place orasul asta. Oamenii astia-s rai, insensibili, indiferenti. Nu numai dobitocii misogini, si restul. Treci pe langa ei si nici nu se uita la tine. Odata, acum vreo 2 ani, mi s-a facut rau in masina, am sunat un prieten sa ma culeaga din statie si m-am intins pe jos. Erau pasageri fix cat sa umple toate scaunele, si liniste. Toti aia m-au auzit cand am sunat dupa ajutor si nici macar unu nu s-a ridicat sa ma-ntrebe ce am. Am stat acolo, la picioarele lor si mi-era rau. Si nimic.