Autor:: http://www.noapteaiguanei.ro
Articol: Ati facut vreodata vreun compromis? Ati obtinut vreodata ceva in acest mod? Cunoasteti pe cineva care sa recunoasca a fi obtinut ceva facand un compromis?
Eu cred ca nu exista om care sa recunoasca acest lucru. Nu ma gandesc la compromisurile cu conotatie sexuala pe care le fac unii pentru a obtine avantaje materiale (reprezinta subiectul unei alte postari) ci la acelea zilnice, care ne fac sa ne simtim mai mici, mai lipsiti de demnitate…
Cati fac parte din categoria celor care pot spune: "nu, niciodata!". A fost nevoie de foarte multe ori, mai mult sau mai putin voit, sa taca pentru a avea siguranta ca, la un moment dat, nu li se va spune "de maine nu mai este nevoie de tine aici".
Cati n-au trebuit sa suporte manelele sau scandalurile vecinilor in miez de noapte, cati n-au fost nevoiti sa accepte "talentele" colegilor, orgoliile lor, mirosurile sau palavrageala lor inutila, doar pentru ca le erau ierarhic superiori, sau aveau buzele modelate fidel pe structura fundului sefului?
Cati pot spune ca nu au la serviciu cel putin un "sef nebun" care le mananca zilele si le strica buna dispozitie dar tac pentru ca stiu ca daca scot o vorba li se va intoarce cu: "daca taceai, filozof ramaneai" sau stiu clar ca este valabila si astazi zicatoarea: "capul plecat, sabia nu-l taie"…?
Este dureros sa tot taci, este dureros sa faci 1000 de compromisuri minore care nu fac altceva decat sa iti provoace mult stres, multa amaraciune. Pe unii ii macina atat de tare aceste compromisuri minore, incat ajung sa se imbolnaveasca.
Citez din mesajul primit de la o buna prietena, ajunsa intr-o asemenea situatie, purtata din doctor in doctor pentru a-si afla diagnosticul (imi cer scuze de pe acum ca nu i-am cerut acordul pentru acest citat): [...]"Poate vorbim maine dupa amiaza, dupa ce vin de la spital (daca ma interneaza ambulatoriu) sau dupa ce imi fac formele de internare. As vrea sa nu ma interneze. Am emotii. Cine stie ce analize mai imi fac. La inceput am fost in forma buna dar dupa un timp m-au apucat niste stari depresive… nu aveam chef sa vorbesc cu nimeni. Astept sa se termine totul. Stii ca in momente din astea nu numai ca te simti singur dar si esti singur. Iti dai seama ca nimic nu merita pe lumea astea sa te stresezi, sa-ti macini sanatatea … pentru ce? In afara de familia mea si el, pe nimeni nu a interesat nimic. Au mai fost la inceput cateva telefoane de astea… stii tu… si dupa, mai rarut ca-i mai dragut. In fine, au fost langa mine niste persoane la care nu ma asteptam. Asta este! Fara comentarii!!![...]
Ma intreb, cu ingrijorare, acum, in perioada de criza, cate si ce fel de compromisuri sunt oamenii nevoiti sa faca? Si cu ce pret oare?
Ar trebui sa ne gandim cu totii mai bine ce si de ce facem, si cum vom plati asta mai tarziu…
Nu uitati ca: Toata lumea va recunoaste in cele din urmă diferenta dintre calitate si cantitate, asteptare si realitate, consecinţă şi compromis, fapt si deceptie.
--
Visitor Ip: 95.76.228.242
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu