Sorana Topa

luni, 6 ianuarie 2014 | 

Artisti aproape uitati : Sorana Ţopa

In cautarile mele am gasit informatii interesante despre artisti pe care vi i-am prezentat - mai sumar - mai demult. Pentru a nu disipa informatiile in mai multe locuri, am rescris o postare mai veche:

Fosta iubita a lui Emil Cioran si a lui Mircea Eliade

S-a nascut la 14 februarie 1898 la Podu Turcului in judetul Bacau.Urmează Conservatorul de Arta Dramatica din Iasi (1918-1921), avandu-l profesor pe State Dragomir. Stagiara a Ntţionalului iesean din 1918, va deveni societara a Teatrului National din Bucuresti (1926-1949). E prima interpreta a protagonistei din piesa Domnişoara Nastasia de G.M. Zamfirescu (1927) si se afirma cu roluri ca Amalia (Hotii de Schiller), Hilda (Constructorul Solness de Henrik Ibsen), Anca (Napasta de I.L. Caragiale), Tofana (Patima rosie de Mihail Sorbul) sau Alta (Act venetian de Camil Petrescu).

Iata cum o descrie criticul literar Eugen Lovinescu in anul 1932:

„...Fuior de aur in fuziune, ea e numai lumina, par blond, ochi albastri, chip rotund de prosperitati campestre”. Sau, alta data: " iesita din pana unui scriitor rus. Fuior de aur in fuziune, ea e numai lumina, par blond, ochi albastri... originea sa merge in stepele Katiuselor cu priviri de peruzele, inauntrul carora vegheaza un suflet si numeroase cazuri de constiinta".

Sorana Topa - actrita a Teatrului National

Sorana Topa este dealtfel o prezenta familiara in cercul literar „Sburatorul” condus de Eugen Lovinescu. Face parte si din din „Criterion” – grupare intelectuală a tinerei generaţii afirmate în deceniul al patrulea al sec. XX, care s-a constituit la Bucureşti, sub denumirea Asociaţia de arte, litere şi filosofie Criterion, organizată de Petru Comarnescu, şi a activat public între 13 octombrie 1932 şi 11 decembrie 1933. „Criterion“, alaturi de Mircea Eliade, Emil Cioran, Petru Comarnescu,  Mihail Sebastian, Mihail Polihroniade, Traian Herşeni, Floria Capsali, Mac Constantinescu, Mircea Vulcănescu. Publică  versuri, eseuri şi articole în „Adevărul literar şi artistic", „Facla", „Viaţa", „Vremea", pentru ca la un moment dat să opteze pentru dramaturgie. Piesa de debut  Călătorie-n întuneric, publicată de Sorana Ţopa în anul 1943 a fost distinsă cu Marele Premiu al Teatrului Naţional din Bucureşti.

Prezenţă fascinantă a generaţiei '30, a inspirat iubiri pasionale lui Eliade, Cioran, Mihai Codreanu, Lovinescu, Vinea, Adrian Maniu, Ion Barbu  iar mai târziu îl va încânta şi pe Marin Preda, care o va imortaliza în „doamna Sorana" din romanul Intrusul.

Mircea Eliade a fost de fapt sfasiat de dragostea pentru doua femei, Sorana Topa (o femeie interesanta si exasperanta in acelasi timp, o actrita celebra in epoca, atrasa de doctrine religioase indiene, insetata de absoluturi si dorind sa atinga cele mai inalte culmi ale spiritului ) si pe Nina – cea care urma sa-i fie sotie. Criticul C. Pricop consemneaza si el acestedoua relatii:  „Mircea iubea două femei în acelaşi timp, pe Sorana (Ţopa), o actriţă celebră de la Naţional şi pe Nina Mareş, o femeie divorţată, cu un copil de crescut“. Din pacate, pana si un titan ca Eliade o gasea atat fascinanta cat si "exasperanta": "ii placea sa discute tot lucruri adanci, sa se analizeze si sa analizeze interlocutorii - ceasuri si ceasuri la rand. Nu obosea niciodata." Mircea  Eliade a dat inapoi, rupand relatia. El ezita: "cum as putea parasi si uita o asemenea fiinta? Am avut norocul sa fiu iubit de o femeie extraordinara, asa cum nu se nasc multe intr-un secol. Ce importanta are ca, datorita modului ei de a fi, ma secatuieste, tortureaza si distruge? Important e numai ca am avut norocul sa fiu ales pentru aceasta experienta exceptionala."

Personajul Catalina din romanul "Noaptea de Sanziene" o personifica pe Sorana Topa : "este o femeie care si-ar jertfi nu numai cariera, ci si sanatatea, tineretea, linistea, ca sa poata iubi asa cum viseaza ea, "arzand la alb"".

 

Tanarul Mircea Eliade

Dupa ce Eliade o paraseste pe Sorana fara ca macar sa ii comunice asta direct (ii transmite vestea lui Cioran, ca acesta sa i-o spuna ei ), Sorana il ia de confident si iubit pe Cioran.

Cioran considera, indignat, ca singura explicatie pentru abandonul lui Mircea este "inertia spirituala, incapacitatea de a accepta riscul unei pasiuni, la capatul careia ar fi venit poate nebunia sau moartea, pe scurt: mediocritatea si fatarnicia". Cioran spune ca Sorana tine "de rusi ca tipuri psihologice, de romane rusesti si Rusia eterna". De altfel a urmat o polemica pe acesata tema intre Emil Cioran si Mircea Eliade.

  

Tanarul Emil Cioran

Nae Ionescu a spus ca dupa "Eminescu, Sorana este cel mai dar pe care Iasiul l-a facut culturii romane".

Si tot Nae Ionescu : "La noi, Eminescu a fost declarat unanim o aparitie inexplicabila. Cunosc o femeie de o adancime sufleteasca remarcabila, care, pentru acest pacat, e declarata de intreaga lume o simpla aiurita".

Sorana Topa a murit nestiuta aproape de nimeni in Bucuresti in anul 1986. 

Ce ar mai fi de spus? Poate doar niste versuri scrise de ea:

Meandre

 Ciudate sunt meandrele sorții

Când valurile ne izbesc de câte un mal

Ne agățăm cu disperarea unui muribund

De ultima bucată din barca în care am stat

Când valul se retrage, ne duce iar în larg

Și-n amăgirea unei clipe credem

Că încă vom mai fi salvati.

Dar uită-te in jur, cum mii de disperati

Iși strigă suferința cu o ultimă suflare

Și viața îi îneacă cu multă nepăsare

Și alții le iau locul

Așa ca într-o perpetuă mișcare.

deieri-deazi.blogspot.com