Atenţie. Auziţi cum bate ceasul? Sunt paşii voştri spre moarte… Da, e adevărat că sunt prea mici pentru a vă putea înspăimânta. Dar imaginaţi-vă un ceas cu paşi mai mari.
Bam! Şi nu mai eşti copil Bam! Iată că puterile slăbesc. Bam! Iată părul devine sur. Bam! Iată că eşti singur şi neputiincios şi în urma ta nu există nimic cu ce-ai putea mândri: doar pahare de unică folosinţă, prezervative şi peria de dinţi de care eri foarte mându.
Unii dispar chiar la primele bătăi, nereuşind nici măcar să guste din plin viaţa, pierzând-o prin birouri, în spatele orarului de muncă, în cutii de beton sau în băncile universităţii. Din frica faţă de suferinţă, din frică faţă de moarte, ei refuză să mai trăiască. Chiar şi ticăitul ceasului lor nu se mai aude. Acum el este digital şi doar în tăcere îşi mai preschimbă cifrele. De Octavian Racu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu