Ucraina: revolutiei proeuropene i-ar putea urma o revolutie nationalista?
Un din cele mai mari probleme pe care ridică așa-numita “revoluție” ucraineană, este problema legitimității. Dacă judecăm conform ultimelor sondaje, Partidul Regiunilor, al lui Victor Ianucovici, rămâne a fi primul în topul celor mai populare partide din Ucraina, ceea ce ar însemna că această formațiune are în spatele său un puternic suport al populației, chiar dacă această populație nu este atât de activă civic.
Din momentul în care Ucraina este un stat democratic recunoscut de comunitatea internațională și structurile europene, care este finalitatea revoluției? Demiterea unei guvernări legitime alese? Oare nu contravine acest lucru însăși dogmaticii democrației liberale, care a propus mecanismul alegerilor populare tocmai pentru a elimina schimbarea puterii politice prin violență?
Actualele acțiuni ale opoziției răstoarnă actuala paradigmă politică, venind cu un alt model al “legitimității”: violența. Cu alte cuvinte, legitimă devine puterea care este cea mai violentă. În regimurile autoritare, spre exemplu, anume represiunile și reprezintă elementul esențial al menținerii puterii, iată de ce astfel de regimuri poti fi răsturnate doar prin utilizarea forței.
În cazul Ucrainei, stat în care schimbarea puterii, pe parcursul ultimelor decenii, a avut prin alegeri democratice, introducerea violenței ca factor politic poate avea trei finalități: ocupație străină, destrămarea teritorială sau instaurarea unui regim autoritar. Ultimele două fiind cele mai probabile, mai ales dacă luăm în considerație faptul că nucleul revoluției constituie activiștii de extrema dreaptă («Правый Сектор»), care declară deschis că scopul lor nu este integrarea în UE sau apărarea „statului democratic’’, ci revoluția națională.
Se pare, că următorul act al revoluției va fi unul din cele mai interesante. Dacă presupunem că revoluția își va atinge scopurile și actuala guvernare va fi răsturnată prin presiunea străzii, cât de legitimitate și cât susținere va avea noua guvernare? Ce se va întâmpla dacă cea mai activă parte a revoluționarilor – naționaliștii, vor declanșa mișcări violente împotriva partidelor democratice, care nu au primit mandatul populației pentru a conduce țara? Oare nu va păți Kliciko asemenea guvernul Kerenski în 1917, care a fost luat pe sus de bolșevici? Ne-am convins deja că cele trei partide de opoziție nu au capacitatea de a controla strada, în timp ce grupurile de extrema dreaptă o fac foarte abil. Încă niciodată naționaliștii ucraineni nu aveau un rol politic atât de puternic cum îl au acum, ceea ce ar însemna că ambițiile lor ar putea crește. Cine va pierde ocazia de a prelua puterea atunci când are toate condițiile necesare? Mai devreme sau mai târziu, chiar în interiorul revoluționarilor va începe lupta pentru putere. Dacă în cadrul unor alegeri, naționaliștii nu au șanse de câștig, în condiții “revoluționare”, când organele represive vor fi puse la zid, iar în țară va domina haosul și incertitudinea, ei se vor putea plasa foarte ușor în fruntea vieții politice. Dacă strada va prelua putere politică, atunci puterea va aparține cu adevărat celor care controlează strada.
Revoluția ucraineană îmi amintește foarte mult de revoluția rusească din februarie 1917 și se pare că Ucraina are toate șansele să treacă și printr-o “mare revoluție din octombrie” în faza următoare, sub semnul lui Stepan Bandera. De Octavian Racu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu