Profesorul Robert Reisz se opune numirii unei strazi din Timisoara dupa Petre Tutea, “membru al nomenclaturii legionare”
În Consiliul Local Timişoara urmează să se voteze câteva schimbări de denumiri stradale şi atribuiri de nume pentru străzi noi. Una din cele mai importante schimbări se referă la “strada fără nume”, din zona centrală Cetate, care va deveni strada Petre Ţuţea, după numele unuia dintre cei mai mari filozofi naţionalişti creştini din România secolului trecut. Deşi nu s-a stabilit încă data în care această chestiune va fi dezbătută în Consiliul Local, au apărut deja contestatarii, care fac aluzie în primul rând la trecutul legionar al lui Petre Ţuţea.
Grul de contestatari este alcătuit din câteva cadre universitare, iniţiatorul fiind profesorul de 49 de ani Robert D. Reisz, originar din Lugoj. Acesta, alături de alţi colegi, va trimite o scrisoare de protest către Consiliul Local Timişoara.
“Considerăm că numirea unei străzi este unul din gesturile simbolice importante ale unei localități având un rol de identificare și construcție identitară. Imaginea de ansamblu a numelor străzilor orașului formează împreună cu denumirile instituțiilor publice, cu monumentele și celelalte obiecte urbane o configurație fizică, concretă a valorilor noastre. În acest context dorim să ne opunem propunerii menționate”, se arată în scrisoarea de protest.
Printre argumentele aduse de contestatari se numără faptul că Petre Țuțea nu a avut nici o relație biografică cu orașul Timișoara, deşi mai există şi alte denumiri de străzi după personalităţi istorice sau culturale, care nu au avut tangenţă directă cu oraşul de pe Bega dar care au o însemnătate importantă pentru naţiunea română în ansamblul ei.
Dar obiecţiile majore sunt legate de opţiunea ideologică a marelui filozof. “Petre Țuțea a fost, în tinerețe, membru al nomenclaturii legionare, având poziții de decizie în guvernarea legionară, a fost unul dintre autorii Manifestului Revoluției Naționale și a publicat articole de presa propagând ideile legionare, motiv pentru care considerăm că este o personalitate controversată și neconsonantă cu spiritului civic și cultural al Timișoarei. Simbolul Petre Țuțea este legat de o configurație ideologică de extremă dreaptă străină de identitatea orașului nostru pe care ne-o dorim legată de valori ale libertății, democrației, toleranței și progresului”, mai susţin contestatarii conduşi de Robert Reisz, profesor de statistică la Facultatea de Științe Politice, Filozofie și Științe ale Comunicării, Universitatea de Vest.
Deocamdată scrisoarea a mai fost semnată, în afară de Robert Reisz, de lectorul Constantin Parvulescu, lectorul Claudiu Mesaros şi conferenţiarul Ciprian Panzaru, toţi angajaţi de Universitatea de Vest Timisoara.
Viceprimarul Timişoarei, liberalul Dan Diaconu, a fost cel care a propus atribuirea denumirii Petre Ţuţea. Strada este situată între strada Eugeniu de Savoya şi strada Proclamaţia de la Timişoara, perpendiculară pe acestea, între imobilele cu numerele poştale 5 şi 7 de pe str. Proclamaţia de la Timişoara. Propunerea a fost făcută în cadrul Comisiei de Atribuire sau Schimbare de Denumiri la Străzi, Parcuri, Pieţe şi va ajunge în plenul Consiliului Local Timişoara, la o dată care nu a fost stabilită încă.
În data de 6 octombrie 1902, se năştea în Boteni, judeţul Argeş, marele gânditor creştin, economist şi om politic Petre Ţuţea. În calitatea sa de membru activ al Mişcării Legionare, după ce în prealabil a fost un om de stânga, a fost un prieten apropiat al altor mari personalităţi care au marcat naţionalismul interbelic românesc, precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica sau Petre Pandrea.
În cadrul Guvernului Național-Legionar instaurat în septembrie 1940, Petre Țuțea a îndeplinit funcția de Șef de Serviciu și apoi cea de Director în Ministerul Economiei Naționale. După lovitura de stat antonesciană a fost Șef de secție în Ministerul Războiului iar între anii 1944-1948 a fost Director de studii în Ministerul Economiei Naționale.
După venirea comuniştilor la putere, Petre Ţuţea este arestat şi condamnat mai întâi la 5 ani închisoare (1948-1953), apoi la 18 ani de muncă silnică din care a executat 8 ani în această fază (1956-1964) în diverse penitenciare (Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari), dar mai ales la Aiud unde era concentrat grosul vârfurilor legionare, fiind eliberat în anul 1964 cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor îndurate.
A continuat să fie urmărit de Securitate şi i-au fost confiscate mai multe manuscrise în urma numeroaselor descinderi domiciliare.
Petre Ţuţea a murit în ziua de 3 decembrie 1991, apucând să traiască prăbuşirea regimului totalitar comunist în 1989. Cu toate acestea a fost şi un critic al direcţiei pe care s-a înscris România postdecembristă, diametral opusă gândirii sale axate pe Naţiune şi Divinitate. Sursa: FrontPress.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu