Lagare de concentrare

Lagarele de concentrare ale Statelor Unite: Un secret uitat

autor: FrontPress 25.08.2012

Masinariile propagandei americane au lucrat din greu in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial pentru a crea imaginea unei tari care lupta pentru libertate si pentru binele celor fara de aparare. Insa, autoritatile americane nu au avut nicio mustrare de constiinta cand au inchis ilegal peste 100.000 de persoane a caror singura vina a fost ca aveau inaintasi niponi.

In urma bombardamentelor japoneze de la Pearl Harbor, presedintele Roosevelt a semnat ordinul executiv cu numarul 9066. La scurt timp, au inceput operatiunile de inchidere in lagare de concentrare a celor 112.000 de japonezi naturalizati, dar si noi imigranti, ce se stabilisera pe coasta de vest a Statelor Unite. Totul nu a fost nimic decat o eruptie de ura rasiala si xenofobie acumulata in anii premergatori, ascunsa temeinic sub pretextul pastrarii sigurantei nationale.

Discriminare in Lumea Noua

Inca de la mijlocul secolului al XIX-lea imigranti japonezi au cautat sa-si faca o noua viata pe, ceea ce ei considerau, un taram al fagaduintei, insa nu au fost in niciun caz bineveniti.

Ei au fost intampinati in schimb cu ostilitate, cu frica, priviti ca o amenintare, fapt ce s-a reflectat de multe ori si in legislatia vremii.

Nicaieri nu s-a vazut mai clar acest lucru decat in cazul statului California. Un cetatean american cu obarsii nipone nu putea detine pamant, ii era interzisa casatoria cu o persoana din afara propriei etniei, iar copiii sai nu aveau voie in scoli publice, fiind segregati.

Mai mult, ei au inceput sa fie considerati de americani drept subumani, nimic mai mult decat niste animale care nu merita niciun pic de mila.

Soarta lor nu s-a imbunatatit dupa ce relatiile dintre Imperiul Japonez si Statele Unite au devenit tensionate, iar momentul Pearl Harbor s-a dovedit crucial.

Sunt perceputi din ce in ce mai mult ca niste tradatori care doar asteptau momentul potrivit sa-si dea arama pe fata. In presa apar articole virulente.

Simtul loialitatii le este pus la indoiala nu doar noilor imigranti japonezi, dar si celor care erau cetateni americani. Intamplarile de pe insula Niihau din Hawaii au intarit aceasta parere, cand un pilot japonez doborat a fost ajutat de trei localnici de origine nipona sa scape.

Trimisi in surghiun

Se pun presiuni la nivelul autoritatilor ca toti sa fie deportati sau inchisi, sub pretextul ca ei ar colabora pe ascuns cu inamicul. In acest fel se ia decizia stramutarii lor fortate in lagare de concentrare. Pe o perioada de opt luni, aproape toti cetatenii americani de obarsie nipona din Statele Unite sunt ridicati din propriile case de agentii guvernamentali cu ajutorul politiei si al armatei.

Sunt nevoiti sa-si vanda proprietatile si de multe ori au plecat numai cu ce erau imbracati si cateva valize. Urcati in trenuri si tratati ca niste animale, ei au fost victimele unei politici de discriminare foarte asemanatoare cu cea practicata de Germania nazista in primii ani ai razboiului.

Viata intr-un lagar de concentrare american

Conditiile in lagare erau mizere. O mare parte au fost construite in regiuni sterpe, izolate, iar multi oameni au murit extenuati in urma calatoriei. Unele au fost construite in rezervatiile indiene, in ciuda protestelor comunitatilor locale. Indignati, dar fara un cuvant de spus, indienii totusi i-au ajutat cum au putut pe americanii japonezi. Vedeau in ei reeditarea aceleiasi tragedii prin care ei trecusera cateva decenii mai devreme tot la mana Guvernului Statelor Unite.

Lagarele erau incercuite cu garduri inalte de sarma ghimpata si pazite de soldati inarmati. Au fost cazuri in care americani japonezi au fost ucisi de gardieni. Nesiguranta era atotprezenta.

Traiul le era ingreunat de ratiile primite in cantitati mici si o buna parte erau subnutriti. Nu era nici vorba de intimitate, cu totii fiind inghesuiti in baraci improvizate.

Obligati sa intre in armata americana

Cu un an inainte de sfarsitul razboiului, guvernul american a implementat un program de inrolare fortata, care se rasfrangea si asupra celor din lagare.

Unii au refuzat sa intre in armata ca urmare a tratamentului traumatizant. Ei au fost scosi din lagare si trimisi deindata sa infunde inchisorile americane.

Totusi, un numar foarte mare au incercat sa cada la un compromis. Ei vor urma sa-si ofere sprijinul numai daca li se vor respecta drepturile si libertatile recunoscute prin statutul lor de cetatean. Soarta lor a fost aceeasi. Insa au fost si cei care au s-au oferit voluntari si au pasit de buna voie in fata pentru a lupta in razboi.

O unitate speciala formata numai din americani japonezi a fost infiintata cu acordul presedintelui Roosevelt care a spus cu ocazia inaugurarii sale ca: “(…)principiul pe care aceasta tara a fost fondata si dupa care a fost guvernata dintotdeauna a fost acela ca felul american de a fi este o chestiune a inimii si a mintii. A fi american nu este si nu a fost niciodata o chestiune de rasa sau origine”.

In timp ce soldatii auzeau aceste cuvinte, familiile lor erau in continuare inchise in lagarele de concentrare.

Lupta pentru dreptate si adevar

Curtea Suprema a Statelor Unite, abia in luna decembrie a anului 1944, a declarat ca un cetatean nu poate fi detinut fara motiv, desi a recunoscut ca procesul in sine de evacuare fortata si stramutare a fost in legalitate. Decizia a venit ca o culminare a eforturilor lui Fred Korematsu, Minoru Yasui si ale lui Gordon Hirabayashi care au atacat in instantele americane ordinul lui Roosevelt si au atras atentia nationala.

Nu trebuie omis jocul politic din spatele acestei hotarari, presedintele osciland intre doua tabere, de care depindea realegerea sa in calitate de presedinte in luna noiembrie a aceluiasi an.

Desi simtea o presiune din ce in ce mai mare din partea celor care doreau eliberarea americanilor de origine japoneza, chiar si din partea sotiei sale, Eleanor Roosevelt, nu a dorit sa atraga mania californienilor, dar si a altor factiuni politice, inainte de alegeri, care puteau sa-l coste foarte scump.

Din aceasta cauza, abia dupa ce a fost reales, s-a luat in considerare desfiintarea lagarelor, iar in luna ianuarie 1945 ordinul executiv 9066 a fost anulat.

Cei inchisi au putut incepe sa-si reconstruiasca vietile. Ei nu mai aveau nimic, dar macar isi recuperasera libertatea. De Laurentiu Dologa – Ziare.com