Cea
de a doua jumătate a anilor ’70 a fost apogeul mişcării naţionaliste
italiene, după cel de al doilea război mondial. În acei ani tulburi
marcaţi de terorismul comunist şi abuzurile atutorităţilor statale,
tinerii radicali au luat poziţie cu arma în mână dar şi cu chitara.
Astfel a fost creată o cultură paralelă, independentă. O sumedenie de
trupe au apărut în acea perioadă, cântecele lor devenind adevărate
imnuri de luptă.
Totul
a început cu festivalul şi tabăra de vară ”Campo Hobbit” din 1977.
Iniţiativa inedită şi-a luat numele din celebrele romane ale lui Ronald
Reuel Tolkien, “Hobbit” şi “Stpânul inelelor”. Cărţile acestuia tocmai
fuseseră traduse în italiană şi au fost imediat catalogate de către
stângişti ca fiind “fasciste” şi “reacţionare”. Pentru tinerii
naţionalişti însă aceste romane au devenit însă cărţi de căpătâi.
Poveştile fantastice despre loialitate, camaraderie, curaj, onoare şi
lupta disperată împotriva unor forţe ale răului oglindeau perfect
atmosfera din mişcarea naţional-revoluţionară italiană a acelor vremuri.
Primul festival Campo Hobbit
s-a desfăşurat în 11 şi 12 iunie 1977 în provincia Benevento
Montesarchio. Simbolul distinctiv al evenimentului a devenit crucea
celtică, care a fost folosită intens în materialele de promovare.
Organizatorul acestei prime ediţii a fost Generoso Simeon, liderul local
al organizaţiei naţionaliste Mişcarea Socială Italiană (MSI). Peste
2.000 de tineri s-au adunat din toată ţara să participe la această
tabără de vară educaţională care a culminat cu o serie de concerte.
Cea de a doua ediţie
a fost organizată de aripa de tineret a MSI şi s-a desfăşurat între 23
şi 25 iunie 1978. Atunci a fost şi debutul activistului politic şi
cantautorului legendar Massimo Morsello, persecutat ani la rând de autorităţi pentru presupuse “activităţi teroriste”.
A treia ediţia a Campo Hobbit
s-a bucurat şi de cea mai numeroasă prezenţă, evenimentul fiind
considerat cel mai mare succes al “muzicii alternative” italiene.
Organizator a fost Marco Tarchi’ego, editorialistul revistei “Vocea din
subteran”. Mii de tineri au participat la ediţia din 1980, care a avut
loc în satul abandonat Castel Camponeschi din Abruzzo. S-au discutat
strategii şi noi abordări ale propagandei naţionaliste în domenii
culturale precum literatura alternativă, teatrele de amatori sau
expoziţiile de artă. Principala atracţie au rămas însă concertele.
Ultima ediţie a avut loc în 1981.
Valul uriaş de acţiuni represive din partea autorităţilor, care au
inclus arestarea a sute de activişti şi scoaterea în afara legii a mai
multor organizaţii, nu a putut să nu afecteze capacitatea organizatorică
a mişcării naţional-revoluţionare. Mulţi militanţi şi artişti au fost
nevoiţi să aleagă calea exilului pentru mulţi ani.
Cu
toate că festivalul Campo Hobbit a devenit istorie, muzica alternativă
naţionalistă italiană continuă să existe. Trupe precum Ultima Frontiera,
270bis, Hobbit, Skoll, Intoleranza, Non Nobis Domine sau Zetazeroalfa
concertează regulat în peninsulă. Deşi soundul diferă de cel al anilor
’70, toate aceste formaţii îşi au rădăcinile în idealurile care au făcut
posibilă organizarea primei ediţii a Campo Hobbit. Datorită acestui
festival, în Italia există probabil astăzi cea mai puternică scenă de
muzică naţionalistă din Europa, cu zeci de trupe identitare, numeroase
concerte şi un lung şir de staţii de radio independente (multe online). Sursa: FrontPress.ro
Cea
de a doua jumătate a anilor ’70 a fost apogeul mişcării naţionaliste
italiene, după cel de al doilea război mondial. În acei ani tulburi
marcaţi de terorismul comunist şi abuzurile atutorităţilor statale,
tinerii radicali au luat poziţie cu arma în mână dar şi cu chitara.
Astfel a fost creată o cultură paralelă, independentă. O sumedenie de
trupe au apărut în acea perioadă, cântecele lor devenind adevărate
imnuri de luptă. 
Totul
a început cu festivalul şi tabăra de vară ”Campo Hobbit” din 1977.
Iniţiativa inedită şi-a luat numele din celebrele romane ale lui Ronald
Reuel Tolkien, “Hobbit” şi “Stpânul inelelor”. Cărţile acestuia tocmai
fuseseră traduse în italiană şi au fost imediat catalogate de către
stângişti ca fiind “fasciste” şi “reacţionare”. Pentru tinerii
naţionalişti însă aceste romane au devenit însă cărţi de căpătâi.
Poveştile fantastice despre loialitate, camaraderie, curaj, onoare şi
lupta disperată împotriva unor forţe ale răului oglindeau perfect
atmosfera din mişcarea naţional-revoluţionară italiană a acelor vremuri.
Primul festival Campo Hobbit
s-a desfăşurat în 11 şi 12 iunie 1977 în provincia Benevento
Montesarchio. Simbolul distinctiv al evenimentului a devenit crucea
celtică, care a fost folosită intens în materialele de promovare.
Organizatorul acestei prime ediţii a fost Generoso Simeon, liderul local
al organizaţiei naţionaliste Mişcarea Socială Italiană (MSI). Peste
2.000 de tineri s-au adunat din toată ţara să participe la această
tabără de vară educaţională care a culminat cu o serie de concerte.
Cea de a doua ediţie
a fost organizată de aripa de tineret a MSI şi s-a desfăşurat între 23
şi 25 iunie 1978. Atunci a fost şi debutul activistului politic şi
cantautorului legendar Massimo Morsello, persecutat ani la rând de autorităţi pentru presupuse “activităţi teroriste”.
A treia ediţia a Campo Hobbit
s-a bucurat şi de cea mai numeroasă prezenţă, evenimentul fiind
considerat cel mai mare succes al “muzicii alternative” italiene.
Organizator a fost Marco Tarchi’ego, editorialistul revistei “Vocea din
subteran”. Mii de tineri au participat la ediţia din 1980, care a avut
loc în satul abandonat Castel Camponeschi din Abruzzo. S-au discutat
strategii şi noi abordări ale propagandei naţionaliste în domenii
culturale precum literatura alternativă, teatrele de amatori sau
expoziţiile de artă. Principala atracţie au rămas însă concertele.
Ultima ediţie a avut loc în 1981.
Valul uriaş de acţiuni represive din partea autorităţilor, care au
inclus arestarea a sute de activişti şi scoaterea în afara legii a mai
multor organizaţii, nu a putut să nu afecteze capacitatea organizatorică
a mişcării naţional-revoluţionare. Mulţi militanţi şi artişti au fost
nevoiţi să aleagă calea exilului pentru mulţi ani.
Cu
toate că festivalul Campo Hobbit a devenit istorie, muzica alternativă
naţionalistă italiană continuă să existe. Trupe precum Ultima Frontiera,
270bis, Hobbit, Skoll, Intoleranza, Non Nobis Domine sau Zetazeroalfa
concertează regulat în peninsulă. Deşi soundul diferă de cel al anilor
’70, toate aceste formaţii îşi au rădăcinile în idealurile care au făcut
posibilă organizarea primei ediţii a Campo Hobbit. Datorită acestui
festival, în Italia există probabil astăzi cea mai puternică scenă de
muzică naţionalistă din Europa, cu zeci de trupe identitare, numeroase
concerte şi un lung şir de staţii de radio independente (multe online). Sursa: FrontPress.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu