Calin Graur, un baietel din Iasi care isi duce cu un curaj desavarsit bataliile cu … o forma rara de CANCER!

Cand esti copil, lumea este nesfarsita si viata o realitate “a priori”. O traiesti prin plinatatea iubirii inocente, iar Zeii iti sunt parintii. Parintii sunt rasaritul si apusul fiecarei zile si fiecarei clipe pe care copilul o traieste minunandu-se si bucurandu-se si intristandu-se din te miri ce pentru ca, mai apoi, sa se bucure iar si iar, fiind pur si simplu fericit, stiind sa-si traiasca fericirea! Fericirea este starea naturala a oricarui copil nascut din dragoste si iubit deopotriva!
Calin a dat binete Vietii intr-o dupa amiaza de inceput de noiembrie 2006. Parca ar mai fi vrut sa stea in burtica mamei, cel putin asta ne-ar inspira “circulara de cordon” care i-a zadarnicit un pic respiratia. Si-a revenit repede si a tras primul chiot, spre bucuria si usurarea mamei.
Crestea frumos, era voios; doar atitudinea fata de mancare era una de respingere. Parintii nu mai stiau ce joc si ce rugaminti sa inventeze ca sa il determine sa manance. La varsta de cinci luni a respins lapticul matern, continuand dupa aceea, stoic,  lupta cu laptele “formula”. Inainte de a implini un an, sistemul sau imunitar incepe sa dea semne de revolta: capata o brosolita care, multa vreme de aici incolo, ii creeaza probleme; face in mod repetat rinoadenoidite; urmeaza tratamentele clasice cu  antipiretice, antiinflamatoare si antibiotice (cefalosporine).
Vorbeste precoce, face primii pasi precoce. Este un copil cum altfel, decat precoce. Este minunea din viata parintilor sai! Este TOTUL pentru ei.
In 2009, familia Graur s-a largit, in existenta lor poposind si Carla, surioara mai mica a lui Calin!
-         Ne-am bucurat foarte tare ca avem o pereche!
Vine si februarie 2010 si nu vine cu stare de bine. Calin incepe sa acuze dureri de cap si de picioare, cu caracter inconstant, vomita frecvent, dupa primele imbucaturi de mancare, insa numai acasa, nu si la gradinita!
-         Credeam ca e un reflex. Dupa ce varsa, incepea sa manance din nou. Se intampla indeosebi la masa de pranz si numai acasa, nu si la gradinita!
A inceput sa mearga dezechilibrat, sa urce cu greutate scarile si sa cada tot timpul. Apoi, la pachet, a aparut si incotinenta urinara si fecala.
-         Mai intai am crezut ca este vorba de gelozie fraterna! Ma gandeam, imi povesteste mama, ca doreste atentia noastra afectiva, acum ca surioara lui ne tinea ocupati! Am fost la psiholog, dar si la psihiatru. Amandoi ne-au confirmat ca despre acest sindrom este vorba: gelozie fraterna.
Pentru ca motricitatea lui era vizibil afectata, mama contacteaza telefonic un medic neurolog pediatru si ii enumera simptomele:
-         Din ce-mi descrii tu nu pare sa fie sindromul de gelozie fraterna, ci ceva mai serios care trebuie investigat!
(…)
-         Cateva zile l-am urmarit atenta. Se ridica cu dificultate, sprijinindu-se in maini, cadea frecvent. Ceva nu era cu adevarat, in regula! Intr-o dupa amiaza, am vizionat, impreuna cu sotul meu, o caseta cu un filmulet facut la ziua lui, cu un an in urma. Diferenta era socanta: in film, Calin era exuberant, sigur pe el, activ, se catara peste tot!
In aceeasi zi in care parintii au vizionat materialul video cu baietelul lor, Calin a cerut imperios sa fie dus la toaleta:
-         Mami, fac pipi!
-         Mergi la WC!
-         Nu pot sa ma ridic!
S-au imbracat si au plecat la Spitalul de Recuperare din Iasi: era de garda un medic neurolog pe care mama il cunostea. Acesta l-a consultat atent si i-a trimis sa faca urgent, la o clinica privata, un computer tomograf.
-         Cred ca are probleme serioase la nivel cerebral!
Medicul radiolog, opineaza ca mai concludent ar fi un RMN cerebral, cu substanta de contrast.  Rezultatul i-a paralizat de spaima pe parinti: prezenta hidrocefalie si niste mici formatiuni cerebrale care pareau metastaze pornite din alta parte a corpului.
-         Am simtit ca se rupe pamantul sub noi! Simti ca nu mai traiesti, ca nu mai respiri, ca nu ti se intampla tie si copilului tau! De ce eu? Cum, eu? De ce copilul asta? In urmatoarea ora nici macar nu stiu cum am reusit sa ne facem bagajele si sa plecam cu masina personala, prin caldura de foc, era iulie 2010, spre Bucuresti!
Calin este internat pe sectia ATI a Spitalului Bagdasar Arsene. I se fac analize de sange, radiografii, fund de ochi etc. Calin abia respira din pricina durerilor crunte de cap. Este letargic, semicomatos.
-         In noaptea aceea am avut sentimentul ca-l pierdem! Un sentiment cumplit! Ne-am rugat intr-una si am plans pentru o viata intreaga!
Un medic chirurg neurolog il consulta in dimineata urmatoare si studiaza RMN-ul.
-         Trebuie sa-i facem urgent si un RMN la coloana si sa-i repetam RMN-ul cerebral!
7 iulie 2010.
-         Rezultatul RMN aproape ne-a omorat! “Tumora medulara T6-T8, hidrocefalie tetraventriculara si diseminari cerebrale leptomeningeale”. Deja se instalase parapareza (nn:paralizia tuturor membrelor) si noi eram niste parinti aproape morti.
Calin este stabilizat si mutat intr-un salon cu noua paturi (9!), toate ocupate de femei cu probleme neurologice grave. Din doua in doua ore, venea o asistenta si le intorcea de pe o parte pe alta si le schimba pungile de la sondele de urina. Mirosuri urate, caldura etc. . Ramane in acest salon inca 3 saptamani, pana cand va fi transferat la Spitalul Oncologic Fundeni. Tratamentul antiedematos isi face efectul si presiunea craniana se micsoreaza.
Medicii neurochirurgi decid o operatie de rezectie a tumorii. Mama, medic rezident la Spitalul Clinic de Copii, din Iasi, este lasata sa asiste la anestezia fiului sau. In acest timp, ii tot explica ce i se intampla, ce urmeaza sa I se intample, cu lacrimile suroindu-i pe obraz. Calin si-a vazut mama plangand, dar n-a spus nimic. Avea trei ani si jumatate si traia cumpana vietii lui.
In cele doua ore cat a durat operatia, au stat “stane de piatra”, in curtea spitalului. O asistenta medicala, psiholog de formatie, Ligia Moise, ii incurajeaza cum poate mai bine. Inainte sa intre in operatie, Ligia  ii daruieste baietelului nostru un inel verde, din plastic:
-         Asta e un inel magic! O sa-ti ia toate durerile, ai sa vezi!
(…)
-         Ar putea sa ramana paralizat, le-a comunicat medicul chirurg parintilor. Vom face tot ce este omeneste posibil! Formatiunea asta intramedulara complica lucrurile!
Dupa doua ore, verdicul nu este cel asteptat:
-         Tumora este intramedulara. Din pacate, nu se poate face diferenta intre tesutul normal si tumora. Am decis ca, decat sa-i fac rau, mai bine il las asa!I-am lungit un pic canalul medular ca sa nu mai comprime coloana. N-am putut rezeca decat foarte putin tesut pentru biopsie!
Rezultatul histopatologic nu este concludent. Numai suspiciuni de diagnostic: “astrocitom pilocitic”. Au trimis proba de biopsie si la Spitalul AKH, din Viena, acelasi raspuns: “prea putin tesut, de aceea nu se poate preciza un diagnostic”.
Calin se plange, in continuare, de dureri mari de cap. Parintii “respira” odata cu el, traiesc aproape lipiti de el, pentru el.
-         De dimineata, pana seara, lacrimile nu ni se uscau in ochi! Nu ne mai trebuia mancare, nu ne mai trebuia nimic! Traiam fiecare zi cu tot ceea ce aducea ea si atat.
Incepe exercitiile de recuperare a motricitatii. Deocamdata, ramane imobilizat la pat si este transferat de la o sectie la alta sau plimbat pe aleile spitalului, cu ajutorul unui carucior. Ii tremurau picioarele.
In pofida faptului ca medicul neurochirurg nu le-a recomandat tratamentul oncologic, parintii isi iau copilul si il interneaza la IOB (Fundeni) pentru investigatii si tratament de specialitate.
Incepe prima cura de chimioterapie: citostatice cu spectru larg, dat fiind faptul ca nu exista inca un diagnostic.
Apar efectele adverse: stare de greata, varsaturi, afte etc. Nu mai avea vene! Plangea mult, se zbatea la vederea oricarui ac!
Mama insista, dupa prima cura de citostatice, sa i se faca un RMN de control. Bucurie mare: tumora isi redusese dimensiunile cu peste 30%. Hemoleucograma arata valori apropiate de cele normale. Calin raspundea bine la tratament!
Dupa cateva zile, Calin ii spune mamei ca il doare foarte tare capul! Mainile si picioarele se miscau neregulat, coreic. Este chemata o salvare si ajung din nou la Spitalul Bagdasar Arseni. Fac un C.T.. Rezultat: ventricule marite, presiune intracraniana. Se impunea introducerea unui shunt ventriculoperitoneal. Este operat, din pacate, insa, shunt-ul nu are o valva care sa regleze drenajul. Ulterior va mai fi nevoie de alte doua operatii pentru schimbarea si reschimbarea acestuia.
Este adus pe targa, din sala de operatie: cap bandajat, insuficient cosmetizat (spalat de sange), fire groase. Mama este ingrozita. Nu mai permite nimanui sa ii manipuleze copilul!
Dupa o saptamana de spitalizare, merg acasa, la parinti, in Adjud. Calin se bucura de soare, intins pe o patura, in fata blocului. Mediul ii prieste. Se intorc la Bucuresti, cu un ventilator in bagaj: in salonul de spital era foarte cald. Nu stiau ca o sponsorizare rezolvase problema caldurii: fiecare salon de pe sectia de oncologie pediatrica era, acum, dotat cu un aparat de aer conditionat.
Incepe a doua cura de citostatice. O alta zi, se plimbau prin curte. Mama impingea plangand ascuns carutul; era singurul moment cand baietelul ei nu o putea privi direct. Cerinta lui ii rezerva o mare bucurie:
-         Mami, vreau sa merg!
-         Poti sa mergi?!
-         Mamiiiiiii, pot sa merg! Vezi, pot sa merg!
Lacrimile mamei curg, de data aceasta, de fericire!
De asemenea, se rezolvase si problema incontinentei urinare si fecale: au renuntat la pampers. Urmatorii pasi i-a facut pentru a merge singur la toaleta.
Intre timp, parintii au luat legatura cu medici si profesori din Germania, SUA, Turcia si Austria.
-         Singurul raspuns care ne-a mobilizat a fost a fost cel al Dr. Ioana Knoeller, din Ravensburg. Este un medic neurochirug roman, pe care o consider ingerul salvator al lui Calin!
Mai ramanea de rezolvat aspectul financiar.
-         Mi se parea imposibil de realizat! Si eu si sotul meu ne-am bazat intotdeauna pe fortele noastre proprii, eu considerand ca nici parintilor mei nu mai trebuia sa le cer bani dupa ce am terminat facultatea!
Dar rude, prieteni, cunoscuti, colegi, companii locale s-au mobilizat si, in scurt timp, au reusit sa stranga suma necesara pentru investigatii si pentru urmatoarea interventie chirurgicala.
Sfarsit de august 2010. Sunt internati la clinica de neurologie din Ravensburg, Germania. Incep investigatiile: analize de sange si RMN. Tumora intramedulara isi redusese atat de mult dimensiunile, incat nu se mai putea obtine alt tesut biopsic. Cerebral, insa, nu statea deloc bine: existau mari acumulari de lichid cefalorahidian, semn ca shunt-ul introdus in Romania nu mai era functional. I-au recoltat lichid cefalorahidian, i-au facut punctie lombara si ambele probe au fost trimise la Centrul de Referinta Tumorala din Bonn. Diagnosticul a fost : ”suspiciune de histiocitoza X”, o afectiune rara care afecteaza 4:1.000.000 copii.
Calin suporta o noua interventie chirurgicala de schimbare a unishunt-ului infundat.
-         Cand a fost adus de la sala de operatie, era atat de curat, de frumos si de atent pansat, incat diferenta dintre ce vazusem in tara si ce constatasem aici mi s-a parut hilara!
Dupa o luna de spitalizare, timp in care a facut inclusiv recuperare motorie, au fost externati, spre bucuria lui Calin care se plictisise foarte tare (ii era dor de casa), avand recomandarea sa revina la control sase luni mai tarziu.
-         Intr-o zi, eram acasa, trebaluiam in bucatarie. Am zarit cu coada ochiului cum Calin se invarteste brusc, ameteste si cade, lovindu-se cu capul de gresie! A inceput sa planga foarte tare, apoi a intrat in convulsii. O criza convulsiva puternica care a durat mai bine de un sfert de ora! Am crezut ca moare!
Medicii de la Spitalul de Copii “Sfanta Maria”, din Iasi, l-au stabilizat in ATI. Cateva ore mai tarziu au plecat acasa.
4 Ianuarie 2011. Calin face o noua criza convulsiva “grand mal”. La spital, in urmatoarele doua ore,  a facut criza dupa criza. Medicamentul anticonvulsiv pe care il primeste Calin ii afecteaza aria vorbirii. Dintr-o data, baietelul speriat, intelege ca nu mai poate articula cuvinte!
10 ianuarie 2011. RMN-ul evidentiaza o realitate crunta: au reaparut formatiunile cerebrale. De asemenea, suporta o noua interventie chirurgicala de schimbare a shunt-ului care se infundase si de data aceasta. Se trimite tesut cerebral la laboratorul din Bonn.
Si cum o veste trista nu vine niciodata singura, rezultatul histopatologic a fost: “tumora glioneuronala leptomeningeala difuza”. Un tip nou de tumora cerebrala neclasificata inca de OMS.
Din februarie 2011 pana in iunie 2012, Calin a facut 18 cure de citostatic, in clinica de zi. Le-a suportat binisor. Saptamana viitoare urmeaza sa faca cea de-a 19-a cura.
Anul trecut, in aprilie si iunie au reaparut crizele convulsive. Cea mai severa a facut-o in decembrie, in preajma zilei de Sf. Nicolae. I s-a completat tratamentul anticonvulsiv. Dupa fiecare criza epileptica face febra si are dureri mari de cap. Un C.T. cerebral evidentiaza prezenta unui edem cerebral. Face tratament antiedematos. Nu-si mai putea misca mana stanga (paralizie Todd). Recupereaza functionalitatea acestei maini, ulterior.
In urma cu o saptamana s-au intors de la controlul neurologic si oncologic efectuat la Ragensburg. Vestile nu au fost tocmai bune: tumora intramedulara a crescut foarte mult in volum – 8, 3 cm.
Parintii asteapta, in acest moment, decizia medicilor oncologi (au fost consultati si medici specialisti de la  clinica de oncologie pediatrica din Tubingen – Germania): sa continuie chimioterapia, sa-i fie schimbat protocolul chimio sau sa faca radioterapie tintita, atat pe coloana, cat si la cap.
In toata aceasta perioada (2011-2012), parintii au incercat sa-I asigure o viata normala. Calin merge la gradinita, insa se plictiseste repede in prezenta copiilor, motiv pentru care se reorienteaza catre adultii din gradinita, oferindu-se sa-i ajute, avand, astfel, prilejul sa comunice direct cu acestia.
In timpul interviului telefonic, la un moment dat il aud cum isi intreaba mama:
-         Cu cine vorbesti?
-         Cu Dana.
-         Vreau sa vorbesc si eu cu ea!
-         Da??! Poftim!
-         Buna, Calin? Ce faci?
-         Bine. Doamna doctor Ioana m-a operat la cap, stii? Si mi-a facut si poza!
-         Stiu! Dar, i-a spune-mi, Calin, cum te descurci tu cu boala?
Reactia lui m-a lasat fara cuvinte de uimire: a inceput sa-mi cante un cantecel dintr-un desen animat “Thomas”. Touche! Inocenta lui a fentat intrebarea nepotrivita si mi-a “raspuns” inconstientul sau flerul sau.
Ii cunoscusem personal pe ambii parinti, intr-o alta deplasare pe care am facut-o la Iasi, in urma cu o luna. Tata isi controla cu greu tremurul vocii cand imi vorbea despre fiul sau. Ne intalnisem ca sa putem vorbi un pic despre Calin. Cu mama, intalnirea a fost neasteptata/neprogramata si … “intamplatoare”. Cautam o persoana “de decizie” care sa-mi inlesneasca intrarea masinii incarcate cu tehnica de filmare, in curtea spitalului. A venit la mine si mi-a spus, simplu:
-         Sunt mama lui Calin. Calin Graur. Ati filmat cu noi (filmase Luiza). Ce faceti?
Habar nu aveam ca este medic (medic rezident medicina pediatrica de urgenta). Imi zambea cald. Am imbratisat-o in fuga si am plecat promitandu-i ca, dupa filmare, o sa ma intorc, sa vorbim. Evenimentele s-au precipitat, n-am mai avut timp. Nu ne-am mai reintalnit .
Vorbeste molcom, trist deseori si atinge, din cand in cand, accentele moldovenesti. Este mama a 3 copii: Calin, Carla si Daria (are zece luni).
-         Calin este sufletul meu!
Calin stie asta, asa ca, din cand in cand, ii testeaza iubirea/atentia afectiva, cand este ocupata cu treburile casnice sau cu surorile sale:
-         Vai ce ma doare capul! Nu mai pot! Hai, mangaie-ma, putin!
-         Calin, vorbesti serios (nu odata o pacalise ca il doare, mangaierile veneau intotdeauna insotite de o pastila)? Sigur te doare? Nu ma pacali!
-         Nu te pacalesc!
A inceput sa-si recapete amintirile traumatice din perioada traita prin spitale, semn ca incepe sa introiecteze si acea experienta:
-         Dar de ce m-ai dus atunci repede cu salvarea? De ce ai dat drumul la sirena?
-         Pentru ca te durea foarte tare capul! Ne grabeam.
Deunazi o supusese pe doamna dr. Ioana Knoeller unei avalanse de intrebari:
-         Dar de ce mi-ai pus tubul in cap?
-         Pai, pentru ca se aduna niste lichid, acolo, in capul tau si trebuia sa se scurga in burtica!
-         Dar ti-ai pus masca, nu-I asa?
-         Da, mi-am pus.
-         Dar … s.a.m.d.
(…)
-         Dar eu nu sunt Calin bolnavul! Eu sunt Calin cel cuminte … se gandeste un pic … dar si cel obraznic!
(…)
-         Cati ani ai?
-         Cinci ani. Baiat mare!
Vrea sa faca totul singur si sa nu fie constrans de nimeni si de nimic. Coloreaza cu pasiune escavatoare, betoniere si … avioane.
In curand va trebui sa se intoarca in Germania, pentru radioterapie. Costul variaza intre 40.000 – 60.000 de euro. Deocamdata, protocolul chimio recomandat de medicii germani se face si in Romania, insa, dat fiind faptul ca tumora nu a reactionat conform asteptarilor, exista probabilitatea sa fie schimbat cu o alta schema de tratament care, foarte posibil, nu se face in Romania.
Calin “File de Poveste”  isi duce in forta batalia cu boala. Spun “in forta” pentru ca numai inocenta si energia unui copil poate invinge, din etapa in etapa, becisnicul cancer.
El isi “scrie” acum istoria unui inceput de viata cu adevarat greu incercat, dar va izbandi si pe Foaia aceea de externare, in romana sau in germana, va scrie: VINDECAT CLINIC!
2 euro “porniti” prin sms, dintr-un gand bun, de ajutor, inseamna cel mai potrivit si performant tratament menit sa-l ajute in lupta aceasta, tratament pe care nu l-ar putea face in tara.
Sa credem:
Salvand un copil, salvam, in fapt, LUMEA!
O lume mai buna, o lume dispusa sa traiasca sanatos si frumos! In fiecare copil se afla un Inger si un Geniu, pentru ca fiecare copil pastreaza in el „geniul” Vietii, vitalitatea, curajul si neconditionarea.
Il puteti gasi pe Calin si aici: http://www.calingraur.info/povestea-lui-calin/
Si aici: http://www.facebook.com/graur.bogdan
Toata pretuirea si recunostinta noastra:
-         Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!
-         Sandrei Stoicescu, Ingerul lui Calin in campania VREAU SA AJUT! http://www.facebook.com/100deMinute !
-         Doamnei Doctor Ioana Knoeller, medic roman neurochirurg, din Ravensburg.
-         Asociatiei “SALVEAZA VIETI”, doamnei Carmen Uscatu!
-         Ligiei Moise, asistenta medicala si psiholog, un prieten de suflet al lui Calin!
Dana Dumitra Dumitrache
Calin va este recunoscator pentru cei 2 Eur donati prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE (le multumim ca sunt alalturi de noi in Campania aceasta),
De asemenea, puteti dona (Calin va multumeste si pentru acest gest minunat) prin Romtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Prin PayPal (pentru romanii din strainatate) https://www.paypal.com/ro/cgi-bin/webscr?cmd=_flow&SESSION=0yox470C50RQdM3IBnHjwD9GdUrdWZIiJJxtXFwbzW6PqeYZ8TjIRPUoTSi&dispatch=5885d80a13c0db1f8e263663d3faee8d8494db9703d295b4a2116480ee01a05c  (donatii online).
Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “pentru Graur Calin”
CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU