Vasile Conta, 1879: “Cea dintai conditiune pentru existenta unui Stat este ca poporul sa fie din aceeasi rasa”
Este
recunoscut, de către chiar aceia care ne atacă azi, că cea dintâi
condiţie pentru ca un Stat să poată exista şi prospera este ca cetăţenii
acelui stat să fie din aceeaşi rasă, din acelaşi sânge şi aceasta este
uşor de înţeles. Mai întâi, indivizii de aceeaşi rasă se căsătoresc
obişnuit numai între dânşii; căci numai prin căsătorie între dânşii se
menţine unitatea de rasă pentru toţi acei indivizi; apoi căsătoria dă
naştere la sentimentele de familie, care sunt legăturile cele mai
puternice şi cele mai durabile din câte leagă vreodată pe indivizi între
dânşii; şi când ţinea seama că aceste legături de familie se întind de
la individ la individ până când cuprind întregul popor al unui Stat,
vedem că toţi cetăţenii care constituiesc Statul sunt atraşi unul către
altul printr-un sentiment general de iubire prin aceea ce se numeşte
simpatia de rasă.
Mai mult de cât atât. Dacă ţineam seama
că acelaşi sânge curge în vinele tuturor membrilor unui popor, înţelegem
că toţi aceşti membri vor avea, prin efectul eredităţii, cam aceleaşi
sentimente, cam aceleaşi tendinţe şi chiar cam aceleaşi idei; aşa încât,
la vreme de nevoie, la ocaziuni mari, inima tuturor va bate în acelaşi
fel, mintea tuturor va adopta aceeaşi opinie, acţiunea tuturor va urmări
acelaşi scop; cu alte cuvinte, naţiune care va fi de o singură rasă, va
avea un singur centru de gravitate; şi Statul care va fi format dintr-o
astfel de naţiune, acela şi numai acela va fi în cele mai bune condiţii
de tărie, de trăinicie şi de progres.
Prin urmare, după cerinţele chiar ale
fiinţei, cea dintâi condiţiune pentru existenţa unui Stat este ca
poporul să fie din aceeaşi rasă. Ei bine, acest adevăr este acela pe
care se bazează principiul naţionalităţilor, de care se face atâta vorbă
în lumea civilizată. Acest principiu al naţionalităţilor, se înţelege
că nu se raportează decât la rasă şi nicidecum la ceea ce se numeşte
supuşii aceluiaşi Stat, fără deosebire de rasă, căci atunci principiul
n-ar mai avea nici o aplicare. Ei bine, acest principiu este atât de
adânc înrădăcinat astăzi în conştiinţa tuturor oamenilor, fie oameni de
Stat, fie simpli cetăţeni, încât astăzi toate constituirile şi toate
reconstituirile de State nu se mai fac în lumea civilizată decât după
principiul naţionalităţilor. Apoi să nu se mai zică atunci de către
publiciştii evrei, sau evreofili că baza Statului ar fi numai simplul
interes material comun al cetăţenilor, fiindcă vedem din contră că
tocmai veacul nostru este acela care a dat naştere principiului
naţionalităţilor, tocmai principiul acesta prevalează astăzi din ce în
ce mai mult…
Este adevărat că aceasta nu
împiedică admiterea străinilor la cetăţenia unui Stat, dar cu o
condiţiune: ca acei străini să se contopească în naţiunea dominantă; cu
alte cuvinte, să se amestece cu totul, aşa încât, la urma urmei, să
rămână în stat tot unul şi acelaşi sânge.
Acestea sunt singurele principii
ştiinţifice ale naturalizaţiunii. Aşadar, pentru ca naturalizarea să fie
folositoare, raţională şi conformă cu ştiinţa, ea nu trebuie acordată
decât acelor străini care se contopesc, care se dispun a se contopi,
prin căsătorie cu indigeni. Altminterea, înţelegeţi bine că dacă s-ar
acorda cetăţenia la indivizi care nu au aplicare şi nici nu o pot avea
de a se contopi în sângele rasei dominante, atunci ar fi a expune acea
ţară la o luptă perpetuă între tendinţe contrare.
Nu zic că nu se poate ca diferite rase
ce ar exista într-o ţară să aibă câte o dată un interes comun, ca
tendinţele ereditare ale uneia să fie deopotrivă favorizate, ca şi
tendinţele ereditare ale alteia de aceleaşi împrejurări. Cât timp
această stare de lucruri ar dura, împământeniţi şi pământeni ar trăi
negreşit în pace. Dar împrejurările se schimbă şi cu ele se poate
schimba şi interesul diferitelor rase; şi dacă nu astăzi, mâine; dacă nu
mâine, poimâine, tendinţele împământeniţilor se vor găsi în conflict cu
tendinţele pământenilor şi atunci interesul unora nu se va mai împăca
cu interesul celorlalţi, şi atunci interesele unora nu vor putea fi
satisfăcute fără sacrificiile intereselor celorlalţi; şi atunci va fi
lupta de existenţă între o rasă şi alta, vor fi lupte înverşunate, care
nu vor putea fi terminate decât sau prin dizolvarea completă a Statului
sau când una din rase va fi zdrobită cu totul pentru a rămâne iarăşi o
singură rasă dominantă în Stat.
Ei bine, istoria noastră naţională şi
experienţele de toată ziua ne-au dovedit şi ne dovedesc că dintre toţi
străinii care vin la noi, turcii şi mai cu seamă jidanii sunt aceia care
nu se amestecă niciodată cu noi prin căsătorie, pe când ceilalţi
străini: ruşi, greci, italieni, germani, se amestecă cu noi prin
căsătorie şi se contopesc cu noi, dacă nu la întâia generaţiune, la a
doua sau la a treia, ar în fine vine un timp când nu mai este nici o
deosebire între aceşti străini şi noi, nici în privinţa sângelui, nici a
iubirii de patrie. [...]
Vasile Conta -
Fragmente din discursul contra revizuirii art. 7 din Constituţie, ţinut
în Camera Deputaţilor, sesiunea extraordinară, şedinţa de la 4
septembrie 1879 şi publicat în Monitorul Oficial cu nr. 201 cu data de
miercuri 5 (17) septembrie 1879, paginile 5755 şi 5756
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu