13 august 1595, ziua cand Sinan Pasa si-a stricat dantura la Calugareni
La
13 august, se implinesc 417 ani din ziua cand s-a declansat faimoasa
lupta de la Calugareni, unde Mihai Viteazul a reusit sa infrunte cu
16.000 de oameni o oaste de 30.000 turci. Nu este o aniversare
“rotunda”, dar poate trebuie amintita, macar pentru faptul ca acest
cuvant magic, “Calugareni”, este un punct de referinta in istoria
noastra.
De unde s-a aprins scanteia razboiului
ne sugereaza istoricul Xenopol, din care citam: “Caderea tarilor romane
sub turci ajunsese atat de jos, incat nu se putea cobori mai tare”.
Istorie si legenda
Fireste, istoria isi are limbajul ei,
dar limbajul ar fi fost trist, daca nu era impodobit si cu legenda. Dupa
legenda, Mihai Voda si-a adus aminte brusc de inaintasul sau Vlad care,
cand venisera turcii sa-si ia birul, i-a macelarit pe toti, in teapa.
Mihai nu mai folosea tepe, dar tot a
macelarit o delegatie de 2.000 turci, care venise sa-si ia tributul, in
numele padisahului. Asemenea mesaj diplomatic nu putea fi trecut cu
vederea la Stambul, de catre cei care trasformasera, dintr-un condei,
chiar si Budapesta in pasalac.
Mihai stia ce-l asteapta si s-a pregatit
de lupta, dupa ce si-a trimis sotia, copilul si ceva odoare in Ardeal,
ca prevedere. Aplica o strategie folosita si de unii inaintasi: isi va
infrunta vrajmasul, il va face sa sufere, dar cand va simti ca nu mai
rezista puhoiului inamic, se va retrage parjolind totul in urma, va
aduna la randul sau ajutoare si abia atunci se va bucura de victoria
finala.
Nu gresea, chiar asa a facut. Bun
tactician, domnitorul a pornit cu doua avantaje din start: a intarziat
cat a putut trecerea Dunarii de catre turci si a ales el locul unde se
va da batalia: pe Neajlov, la Calugareni, pe un loc cu relief favorabil.
Aici,
au pierit sapte mii de otomani, Sinan Pasa a pierdut numeroase
steaguri, inclusiv unul verde al profetului si chiar ienicerii au ramas
cu gura cascata, cand l-au vazut pe pasa cum cade de pe cal cu fata in
grohotis si isi rupe ultimii doi dinti, cati ii mai ramasesera.
Greu de spus cat este adevar si cata
legenda in povestea asta, dar nu exista istorie fara legenda, si nici
invers. As zice chiar ca, daca n-ar exista legenda, istoria ar fi fost
groaznic de monotona, dar daca n-ar exista istoria aproape sigur ar fi
inventat-o legenda.
Retragere conform planului
Oricum, nu statea toata puterea turcilor
in dintii lui Sinan Pasa, care incepea, de altfel, sa primeasca
intariri. Pentru domnitor, momentul era tocmai bun sa se declare
victorios si sa se retraga.
Aici incepe controversa, intrucat unii
considera ca o retragere echivaleaza cu o infrangere. Poate asa a gandit
si Balcescu in “Romanii subt Mihai-Voievod Viteazul”, cand vorbeste
despre Calugareni, ca despre niste “Termopile ale romanilor”.
Totusi, la Termopile, spartanii infranti
au fost pusi pe fuga. La Calugareni, Mihai n-a fost infrant. S-a retras
ordonat, dupa ce i-a produs pierderi adversarului, respectandu-si
astfel propriul plan, a carui dovada o avem in faptul ca isi trimisese
dinainte sotia, copilul si odoarele in Transilvania.
Lupta finala si fatala
De acolo, din Ardeal, urma sa
reporneasca iuresul inceput la Calugareni, cand principele Transilvaniei
Sigismund Bathory, aliatul lui Mihai, a sarit in ajutorul lui cu secui,
germani si altii, la care s-au adaugat moldoveni si ce mai ramasese din
oastea lui Mihai.
In septemebrie si octombrie, s-au dat trei batalii succesive: la Targoviste, Bucuresti si Giurgiu.
Cea din urma a fost un dezastru pentru
turci, unul cu atat mai mare, cu cat turcii vroiau sa pastreze cetatea
cu orice pret, spre a avea un cap de pod in stanga Dunarii. Ostile lor
erau insa prea obosite, generalii prea debusolati, iar demoralizarea
atat de mare, incat cei ce scapasera de sabie mureau inecati in fluviu.
Dupa marea victorie de la Mohach, turcii
se obisnuisera sa castige toate bataliile si se se intoarca acasa cu
prada. Abia la Giurgiu au inteles ca exista si batalii unde pierzi.
Facand o metafora, unii istorici spun ca
stralucita victorie de la Calugareni nu poate fi pusa nici o clipa la
indoiala, dar ea s-a incheiat la Giurgiu. De Victor Pitigoi – Ziare.com
Citeste si:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu