Stefan Tatarescu: “CREZ NOU (ideia national-socialista)”
Textul
de mai jos face partea din lucrarea „CREZ NOU (ideia
național-socialistă)”, publicată în 1932, pe care o vom reproduce
integral, dar în serial. Autorul lucrării este Ștefan Tătărescu,
președintele Partidului Național Socialist Român, fondat de acesta încă
din 1932. În iunie 1932 Partidul Național Socialist s-a aliat cu Liga
Apărării Național Creștine, astfel că liderii celor două formațiuni
politice naționaliste au candidat pe o listă comună la București. Cap de
listă fiind profesorul A.C. Cuza, secondat de colonelul Ștefan
Tătărescu. Alianța va adopta programul economic al Partidului Național
Socialist Român și intransigența Ligii Apărării Naționale Creștine în
problema evreiască. Ștefan Tătărescu a făcut închisoare politică în
regimul comunist și a fost deținut, singur în celulă, la Sighet. De
acolo a fost eliberat mai mult mort decât viu și a mai supraviețuit doar
câțiva ani.
IX. Școala național socialistă, școala viitorului
Școala este laboratorul uriaș, grădina
mistică pe care cresc și se stilizează sufletele generațiilor ce se
succedă; de aceia instituția aceasta a stat totdeauna la baza
preocupărilor omului de stat profund și segace.
În cazul nostru și în vremea de față,
școala românească în efortul său de a crea, și de a îndruma noile
generații pe căile incerte ale viitorului, are o mare misiune istorică
de îndeplinit: Să ajute poprul să-și asimileze realmente bunurile
spirituale și cuceririle tehnice, administrative si materiale pe care
neamul nostru, odată cu adoptarea formei de stat modern, le-a împrumutat
culturii occidentale.
Cu ajutorul școlii noastre, noi românii
va trebui să ne regăsim pe noi înșine, cu adevăratele noastre aspirații
și nevoi, propria noastră personalitate istorică.
Lucrul acesta l-au înțeles mulți dintre
cărturarii noștri de seamă. Aceștia, alarmați de efectele dizolvante și
de ravagiile sufletești provocate de o „știință” exotică, de împrumut și
de lipsa totală a unui sistem de educație vrednic de acest nume , cer
din ce în ce mai insistent, „adaptarea sufletească a românilor la
instituțiile sociale moderne.” (1)
Bătrânul și înțeleptul rege Carol, cu
sclipirea de intuiție a omului de stat genial, a formulat concis și
substanțial ca anticii latini, ce așteaptă poporul român de la școala
sa.
Așteaptă nu „savanți” superficiali și
ridicoli, străini de realitate, nu birocrați sterpi și ariviști, nu
spirite sofiste și propagatori de locuri comune științifice, ci oameni
de ispravă, cetățeni care să pună preocupările relative la perenitatea
și prosperitatea neamului mai presus de preocupările personale, spirite
simple, viguroase și severe, suflete galvanizate de ideea abnegației
liber consimțite și a sacrificiului voluntar, într-un cuvânt, oameni de
inimă și de caracter.
Pentru a ajunge la acest scop școala
trebuie scoasă din mâna birocraților, a spiritelor fade și a
neputincioșilor. În fruntea acestei instituții, cea mai utilă, cea mai
eficace și mai oropsită din toate, adevărata bază organică a regenerării
și renașterii noastre naționale, trebuie puși oameni activi, energici
și pătrunși de marea lor responsabilitate. Școala viitorului, a unui
viitor foarte apropiat însă, va trebui să realizeze acest triplu scop,
absolut indispensabil dăinuirii ca popor liber și stăpân pe destinele
noastre:
1. Să creeze oameni de
ispravă în primul rând și în toate domeniile. Ceea ce înseamnă că va
trebui să dea întâietate educației asupra instrucției. În al doilea
rând, să creeze agricultori, meșteșugari, comercianți, industriași, și
liber profesioniști, însuflețiți de ambiția de a transforma această țară
dintr-o pârloagă într-o grădină, într-un locaș sanctificat de cultul
muncii disciplinate, într-un refugiu al solidarității naționale și al
păcii sociale.
2. Să facă să renască
în sufletul servitorilor statului orgoliul datoriei îndeplinite nu din
constrângere exterioară, ci sub imperativul unui comandament spiritual.
Să creeze adică o conștiință publică, în măsură să se impună tuturor
sufletelor cu evidența implacabilă a necesității absolute.
3. Să contribuie în
chip conștient și deliberat la recrutarea și organizarea unei elite
disciplinate și active, a unei aristocrații de oameni de faptă și de
sacrificiu total, capabilă ca prin exemplul său viu și prin prestigiul
său spiritual, să exalte și să stimuleze poporul, să-și redea o vigoare
și o credință nouă în propriile sale puteri. Singură o astfel de elită
mai poate oferi un sens nou, un cadru coerent și solid, masei debordante
de interese anarhice și contradictorii care ne-a istovit și ne-a
detracat astăzi aparatul de Stat și cele mai prețioase forțe colective
ale nației, amenințându-ne pentru mâine cu pieirea.
***
Astfel, la temelia regenerării noastre
noi așezăm primatul spiritual, renașterea prin spirit. Întocmai ca
miticul Anteu, pentru prinde puteri noi, trebuie să luăm iarăși contact
cu solul sacru al tradițiilor natale, cu sufletul românesc de totdeauna,
căruia să-i deschidem drum nou, prin inimile noastre, către
nelămuririle catastrofice ale viitorului. Idealul nostru va trebui să
lucească însă nu în viitor, ci în eternitate. Materia este multiplă,
diversă, coruptibilă și trecătoare, sufletul e însă unic și etern. –
Facă deci Domnul, ca și școala noastră să fie transfigurată și unificată
de duhul august al eternității.
***
Pentru ca școala să-și îndeplinească
realmente menirea, acțiunea sa lentă și subterană, influența sa tăcută,
modestă și fecundă trebuie să fie coordonată și articulată cu întreaga
politică de Stat, după cum va trebui să găsească un sprijin permanent și
continuu într-o opinie publică organizată și vigilentă.
Regenerarea întregii noastre vieți
naționale nu se poate aștepta însă numai de la activitatea unei singure
instituții chiar când aceasta ar juca un rol preponderent în ansamblul
forțelor organizate ale nației. Ea cere consensul înțelept si concertat
al tuturor puterilor vii și conștiente ale neamului și postulează
nașterea unei noi conștiințe publice.
Național Socialismul nu este deci nici o
nouă ideologie politico-socială, nici un sistem abstract de organizare a
statului, ci o nouă conștiință publică, la începutul afirmării sale. De pe Lupta NS
(1) St. Zeletin „Neoliberalismul”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu