23 august, ZIUA TRADARII
23
august a fost ziua naţională a României până în 1989 şi marca ieşirea
ţării din alianța cu puterile Axei în timpul celui de al doilea război
mondial şi intrarea armatei române în “lupta împotriva jugului fascist”,
alături de Aliaţii occidentali şi URSS. Istoriografia comunistă, dar şi
cea “democrată”, au adoptat poziţii laudative faţă de lovitura de stat,
coordonată de regele Mihai, o parte a armatei şi Blocul Naţional
Democrat (alcătuit din liberali, ţărănişti, social-democraţi şi
comunişti!), împotriva şefului statului, mareşalul Ion Antonescu, care a
fost arestat şi predat ruşilor.
Acest lucru a însemnat pentru România,
care era bombardată de americani iar ruşii ajunseseă în Basarabia şi
Bucovina, abandonarea totală în ghearele sovieticilor şi întoarcerea
armelor împotriva foştilor aliaţi germani. Naivitatea politicienilor,
care credeau că astfel românii vor fi trataţi la sfârşitul războiului
drept parte a coaliţiei “antifasciste”, a fost dovedită de istorie.
România a capitulat practic şi am fost trataţi ca învinşi şi stat
agresor, la fel ca ungurii şi slovacii care au luptat până la capăt
împotriva sovieticilor, deşi după 23 august 1944 armata română a
înregistrat pierderi de 170.000 de oameni (morţi, răniţi sau dispăruţi)
şi a ajuns până aproape de Praga în luptele împotriva puterilor Axei!
Mai mult, aproximativ 130.000 de soldaţi şi ofiţeri români au fost
deportaţi în Siberia.
În semn de recunoaştere a ajutorului
acordat de monarhul român cauzei sovietice, Prezidiul Sovietului Suprem
al URSS i-a decernat acestuia, la 6 iulie 1945, cea mai înaltă
distincţie militară sovietică, Ordinul Victoriei.
Singurii
care au recunoscut imediat gafa de la 23 august au fost membrii
Mişcării Legionare, care au catalogat corect lovitua de stat drept o
capitulare necondiţionată. De aici şi rolul simbolic al guvernului din
exil de la Viena, prezidat de Horia Sima, Comandantul Mişcării Legionare, care a şters ruşinea istorică. Cu alte cuvinte, după 23 august 1944, România a fost guvernată în fapt de inamic şi reprezentată de drept de guvernul de la Viena.
E
greu de speculat care ar fi fost consecinţele unui eşec al loviturii de
stat din 23 august 1944 şi continuarea rezistenţei anti-sovietice pe
linia Carpaţilor. Poate că războiul ar fi fost oricum pierdut, deşi
acest lucru este greu de calculat, dar cel puţin ne-am fi păstrat
prestigiul naţional pe scena istoriei, de popor dârz care nu îşi
transformă peste noapte prietenii în duşmani şi invers. Sursa: FrontPress.ro
Tradarea de la 23 august 1944 – scena din filmul Oglinda
23 august 1989
23 August 1986
23 August 1969
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu