“Dar robul cumpărat de preot cu preţ de argint, va putea să mănânce (din lucrurile sfinte), tot aşa şi cel născut în casa lui; ei să mănânce din hrana lui.” (Levitic 22.11)




Oaspeţii, străinii şi servitorii plătiţi nu puteau să mănânce din lucrurile sfinte. Tot aşa este cu lucrurile duhovniceşti. Două categorii de oameni aveau voie să vină la masa sfântă, aceia care erau cumpăraţi de preot cu bani şi aceia care erau născuţi în casa lui. Cumpăraţi şi născuţi erau două condiţii care dădeau dreptul, care nu putea fi tăgăduit, de a se folosi de lucrurile sfinte.



CUMPĂRAT! Marele nostru Preot i-a cumpărat cu preţ pe toţi aceia care cred în El. Ei sunt proprietatea Lui sigură şi aparţin cu totul Domnului. Nicidecum din cauza a ceea ce sunt ei înşişi, ci pentru dragostea Răscumpărătorului lor au ei aceleaşi privilegii de care se bucură El însuşi; şi “ei vor mânca din aceeaşi hrană”. El dă o hrană pe care lumea n-o cunoaşte. “Fiindcă sunteţi ai lui Cristos”, veţi avea parte cu El.



NĂSCUT. Naşterea dă şi ea dreptul sigur la hrana preotului. Dacă ne-am născut în casa preotului, avem loc în familia lui. Prin naşterea din nou, noi devenim împreună moştenitori cu El şi un trup cu El. Şi fiindcă Tatăl I-a dat pace, bucurie şi slavă, El ne face parte şi nouă de ele. Răscumpărarea şi naşterea din nou ne dau un drept dublu la binecuvântările făgăduite, de care se bucură şi Marele nostru Preot.