Negru Voda a descalecat din Tara Barsei. O ipoteza a fondarii Tarii Romanesti
Anul
acesta când m-am reîntors de pe litoralul românesc am trecut cu
autoturismul prin Câmpulung spre culoarul Rucăr – Bran. Am fost uimit să
observ toponimia şi hidronimia locurilor legate de Negru Vodă: dealuri,
schituri, ape, şesuri, sate aveau legătură cu legendarul descălecător
din Ardeal.
De la Câmpulung am urcat dealurile
semeţe şi ascuţite ale culoarului Rucărului. Înainte să ies din judeţul
Argeş la graniță cu judeţul Braşov în zona istorică seculară de
frontieră între Muntenia şi Ardeal se face o deschidere largă a
priveliştii înspre Munţii Piatra Craiului pe stânga şi Masivul Bucegi pe
dreapta. Acolo, în vârful dealului, ce taie mijlocul masivelor este o
parcare neasfaltată, cu ciobani care vând caşcaval de Moeciu şi sucuri
naturale de afine. Era o zi de caniculă cu un soare strălucitor şi
crestele semeţe ale munţior puteau fi admirate în toată splendoarea lor.
În depărtare se observa şi vârfurile Făgăraşilor. Am oprit şi am făcut
un mic popas. Ceea ce era foarte interesant a fost faptul că în josul
şoselei am observat pe deal între brazi rămăşiţele unor ziduri tocite de
cetate. La curiozitatea mea ciobanii amabili mi-au spus că acolo jos
sunt urmele unei cetăţi ale cavalerilor teutoni.
Am fost fascinat de pietrele spălate de
ploi şi timp şi le-am cercetat preţ de câteva minute. Atunci pot spune
că am avut o revelaţie legată, pe logica istorică, privind legenda lui
Negru Vodă. Experienţa de licenţiat, master, doctorat şi post-doctorat
în Istorie m-a învăţat că această ştiinţă subiectivă are o logică a sa
proprie. Pentru români Carpaţii nu au fost o graniţă, ci o legătură
spirituală şi economică care i-a ţinut uniţi. Culoarul Rucăr-Bran a fost
în evul mediu o adevărată “autostradă” între Transilvania şi Ţara
Românească.
Majoritatea istoricilor români consideră
descălecatul lui Negru Vodă o legendă. Chiar dacă îi conferă legendei
un sâmbure de adevăr, istoricii cred că Negru Vodă ar fi descălecat din
Ţara Făgăraşului în Muntenia la sfârşitul secolului XIII-lea. El ar fi
descălecat în zona Curtea de Argeş, fapt ilogic din punct de vedere
istoric. În primul rand, în secolul XIII culoarele de trecere a
mărfurilor şi comercianţilor în general din Ardeal spre Ţara Românească
erau folosite în special pe la clisura Dunării, Ţara Loviştii şi
culoarul Rucăr-Bran. În niciun caz din Ţara Făgăraşului peste
inaccesibilii munţi ai Făgăraşului. Numai din 1975 Transfăgărăşanul a
legat cele două regiuni româneşti. În al doilea rând, Ţara Făgăraşului
era o ţară românească liberă cu cnezi şi voievozi independenţi şi o
viaţă politică sau economică autonomă faţă de regatul Ungariei. Şi în
vremea dualismului austro-ungar arealul Ţării Făgăraşului a fost o
enclavă puternic românească şi o zonă religioasă exclusiv ortodoxă.
Legenda ne spune că Negru Vodă a descălecat în Țara Românească în urma
imixtiunilor regalităţii şi nobilimii uzurpatoare maghiare şi a
ofensivei catolicismului. Un cneaz Negru Vodă din Ţara Făgăraşului care a
aparţinut juridic Ţării Româneşti până în secolul XVI, nu avea cum să
fie nemulţumit şi fugărit de ofensiva catolică şi nobiliară maghiară.
În secolul XIV descălecatul lui Dragoş
şi apoi al infidelului Bogdan s-a făcut în Moldova în urma imixtiunilor
brutale ale regalităţii, nobilimii şi catolicismului maghiar în
Maramureş. Atunci, rebelul ortodox Bogdan a descălecat din Maramureş pe
apa Siretului şi i-a înfrânt pe reprezentanţii coroanei maghiare punând
bazele statului suveran medieval Moldova. Similar trebuie să se fi
întâmplat şi în Ţara Românească dar mai repede cu circa 150 de ani.
Negru Vodă un dux valah suferă consecinţele brutale ale colonizării
regalităţii maghiare şi mai ales ofensiva catolicismului împotriva
schismaticilor ortodocşi şi alege să se mute cu curtea sa voievodală la
sud de Carpaţi întemeind el şi urmaşii săi Ţara Românească. Zona din
care ar fi putut veni Negru Vodă ar fi putut fi din Ţara Bârsei sau
Burzeland.
După colonizarea saşilor la Braşov şi
Râşnov, regale Andrei al II-lea oferă printr-o diplomă cavalerilor
teutoni, în 1211, Ţara Bârsei pentru a o apăra de incursiunile
cumanilor, a exploata sarea şi aurul şi a catoliciza provincia împotriva
ortodocşilor schismatici. Dacă zona rurală era controlată de cnezii şi
voievozii valahi în perioada colonizării saşilor a oraşelor, odată cu
venirea cavalerilor teutoni se trecea într-o altă etapă a colonizării:
catolicizarea locuitorilor valahi, fapt care nu a rămas fără
repercusiuni socio-politice şi demografice.
Cneazul Negru Vodă, împreună cu curtea
sa şi o parte locuitorilor Ţării Bârsei, trece pri culoarul Rucăr-Bran
în Țara Românească în zona sau în oraşul Câmpulung, locuit de colonişti
saşi. Aici se pune bazele unui ducat valah de religie ortodoxă, ca
viitoare bază a unificării tuturor cnezatelor şi voievodatelor din
Muntenia. Diploma Ioaniţilor şi actele de danii ale regelui maghiar Bela
şi a urmaşilor acestuia consemnează începând cu 1247 lupte între cnezii
valahi şi oştile maghiare pentru supremaţie în dreapta şi stânga
Oltului. Litovoi valahul este înfrânt și ucis, iar fratele său Bărbat
luat prizonier. În urma acestor conflicte urmaşii lui Negru Vodă care
şi-au întemeiat curte de piatră şi biserică ortodoxă domnească la
Câmpulung, profitând şi de comerţul înfloritor mijlocit de saşii din
oraş, au reuşit să se impună peste cnezii din zona Oltului şi să fondeze
Ţara Românească pe la 1280 când apare numele lui Thocomerius, tatăl lui
Basarab I. Prima curte domnească a Basarabilor a fost la Câmpulung
legată economic și religios de culoarul Rucăr-Bran.
Originea fondatorilor Ţării Româneşti se
trage din nobilimea românească din Ardeal, prin legendarul Negru Vodă,
nicidecum din cumanii promovați cu multă imaginaţie suspectă de Neagu
Djuvara. Descălecatul lui Negru Vodă îl putem situa, conform diplomei de
danie către teutoni oferite de regele Andrei II, între anii 1211 şi
1226, când teutonii au fost alungaţi de coroana maghiară pentru că şi-au
ridicat cetăţi de piatră şi i-au scris papei Honoriu al III să treacă
în subordinea directă a acestuia şi să se rupă de Ungaria. Cetatea
teutonilor care am cercetat-o în culoarul Rucăr-Bran era dincoace de
granița Ardealului înspre Muntenia. Puterea teutonilor se prelungea spre
Câmpulung, fapt ce a deranjat coroana maghiară. Între anii aceştia 1211
și 1226 Negru Vodă la presiunea catolicizării şi pierderii terenurilor
în favoarea teutonilor, trece la sud de Carpaţi prin pasul Rucăr-Bran,
aşa cum a făcut peste 150 de ani voievodul ortodox Bogdan din Maramureş
în Moldova. Chestiunea pe care o ridică Neagu Djuvara privind culoarea
de Negru dată Țării Românești de către turci Kara Iflak ar veni de la
Cumania Neagră e puerilă.
Eponimul Negru provine de la legendarul
voievod valah Negru Vodă din Țara Bârsei. E o ipoteză istorică mult mai
credibilă și ușor de confirmat arheologic decât obsesia cumană sau slavă
a originii domnitorilor valahi de la sud de Carpați promovată în mod
ciudat de numeroși istorici. De Ionuț Țene – NapocaNews
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu