Am
ajuns la Resita in jurul pranzului. In poarta ne astepta Cosanzeana
noastra, imbracata in roz, zambitoare asa, putintel mai trist, cu 2
catei topaitori pe langa ea. Aflu ca, prin casa si prin curte mai misuna
vreo doi pisoi, doua broaste testoase, mai ciripesc doi papagali (sau
unul?), daca o mai fi fost si alta vietate, nu mai stiu, ca le-am
pierdut sirul. Inutil sa ma intreb ce animal nu-i place! Frumos suflet!Vorbeste cu dificultate, camera nu pare sa o sperie, o doare ceva, dar nu o intreb ce, oricum, nu se simte prea bine. Mai intai filmam cu mama, apoi cu tata, apoi surprindem cateva cadre cu toti trei. Nu pot sa fac fotografii din pricina blitz-ului. Dupa filmare nu mai indraznesc sa-mi folosesc aparatul foto. Parintii si fetita sunt coplesiti de noi, de reamintirea traumei … . Mama plange intruna, tata este impietrit in suferinta, Nati (cum o alinta familia) … numai ea stie ce traieste si gandeste de ceva vreme incoace. Ce stiu si inteleg personal este faptul ca, in general, copiii sunt maestri ai disimularii, din dorinta de a-si proteja parintii!
Povestea, asa cum s-a “intamplat” sa fie … .
Pana la cinci ani, Nati a fost perfect sanatoasa! Pur si simplu, desi pare greu de crezut, inclusiv racelile au ocolit-o. Copil unic la parinti, a fost rasfatata si iubita ca nimeni alta! Toti copacii si toate ulitele cartierului erau ale ei! Bicicleta era prietena ei de nadejde! Copiii din vecini ii erau si ii sunt prieteni si parteneri de joaca.
Apoi, a inceput sa vomite, la anumite intervale de timp. Se plangea si de dureri de cap – puternice. Vomita 2, 3 zile la rand.
- Din cauza vomitatului excesiv nu-i puteam da nici macar o cana cu apa, era o leguma!
Cararile batute catre medicii specialisti n-au izolat problema intr-un diagnostic final: “are bila lenesa”, “e o simpla raceala”, “este ficatul un pic marit” sau:
- Are rosu in gat! Ce sa-i faci! Asa reactioneaza ea la rosu in gat! Ii dam antibiotic! Daca nu-i trece si nu-i trece, o operam.
Se ingrasase destul de mult. In primavara anului 2011, avea 9 ani si 55 de kilograme. Apoi, a slabit brusc: 10 kg intr-o luna! Tatal ei, pompier de profesie (subofiter principal), o tot indemna sa fie mai atenta cu alimentatia si sa faca mai mult sport.
- Sincer, fusesem un pic cu gura pe ea. Era o fire sportiva si energica si manca foarte bine! I-am tot spus: “ Esti domnisoara acum, taticule, ar trebui sa mai slabesti un pic! Si in scurt timp chiar a slabit vizibil. Pur si simplu, nu mi-am dat seama ca ea slabise din alte motive , din cauza unei boli ascunse, care, la momentul acela, nu era descoperita!
De ceva vreme incepuse sa faca cearcane mari. Un medic oftalmolog, dupa ce i-a analizat fundul de ochi, i-a spus mamei pe un ton ingrijorat:
- Cearcanele astea nu sunt in regula, doamna! Trebuie sa-i faceti fetitei investigatii mai amanuntite! Ceva are!Vara lui 2011 a trecut cu mult stres pentru parinti. In august, tatal Nataliei plecase la Orastie, participa la un curs. Nati nu avea chef de nimic. O ruga pe mama ei sa o lase in pace, cand aceasta insista sa iasa afara, sa se joace cu copiii de varsta ei.
- Ma ingrijora starea ei. La cel mai mic efort se inrosea la fata si obosea foarte repede si respira greu! Medicul nostru de familie era in concediu!
Decide, intr-o dimineata de inceput de septembrie, sa consulte un alt medic, de la o clinica privata. Mama nu are bani suficienti pentru investigatii, asa ca se intoarce, descumpanita, acasa. Este momentul programat pentru lectiile de vacanta. Nati face doi, trei pasi pana la masa de calculator si cade “secerata”intre doua scaune. Mama ii surprinde teama pe fata!
- Ce s-a intamplat Nati, cum ai cazut?
– Mami, stai linistita ca nu e nimica, m-am impiedicat.
– Poate te-ai ridicat brusc si ai ametit? Nu cred ca te-ai impiedicat! Ce s-a intamplat cu tine?
– N-am vrut! Stai linistita!
Au inceput sa lucreze temele pentru scoala (in toamna ar trebui sa intre in clasa a IV-a; este eleva la Liceul Teoretic “Diaconovici Tietz”, din Resita). Completau impreuna un rebus colorat. Fiecare litera era reprezentata de o culoare.
- Uite, aici, trebuie sa scrii “elefant”.
– Si cum sa fac E-ul?
– Nu mai stii sa scrii litera “E”? Nati, ce-i cu tine, concentreaza-te!
– Dar A-ul cum sa-l fac?
– … !
– Si asta ce culoare e mama?
– Nu te cred ca nu stii! Cum sa nu stii?
– Nu stiu ce se intampla cu mine!
Si a inceput sa planga. Mama s-a ascuns, la randul ei, in baie, ca sa planga in hohote! Fetitei ei i se intampla ceva grav. Foarte grav! Si-a sunat sora si doua ore mai tarziu se aflau in masina, in drum spre Timisoara.
La
camera de garda a Spitalului Clinic pentru Copii “Louis Turcanu”, i se
recolteaza sange si este consultata de un medic neurolog. Cu un an in
urma se lovise la cap si capatase cateva copci. Mama (este asistenta
medicala) suspiciona existenta unui hematom si tremura de emotie in
momentul consultului neurologic.- Doamna doctor, e hematom sau altceva?
– Nu vreau sa va pun eu diagnosticul ca sa nu va ingrijorez, nu inainte sa facem un RMN cerebral, dar daca va fi sa vorbim despre operatie, trebuie sa va decideti unde o faceti, aici sau la Szeged (Ungaria).
- Doamna doctor, va rog din suflet, spuneti-mi, e hematom sau tumoare?
– Ma intelegeti, doamna, ceea ce vreau sa spun … trebuie sa-i faceti toate investigatiile ca sa stiti precis!
(…)
Mama a iesit plangand din cabinetul medicului. Nati o astepta pe hol, impreuna cu matusa ei!
Medicii au internat-o in sectia de Neurologie Infantila. In noaptea aceea mama si-a privit fiica indelung, plangand de durere. O durere prea mare. Sotul ei sosise la spital, in aceeasi seara, tarziu. Plecase alarmat de la Orastie, cu o masina “de ocazie”, uitandu-si in camera de hotel si hainele si actele! Apucase sa-si stranga fetita in brate.
- N-am putut sa ma abtin! Am plans si am iesit afara!
7 septembrie 2011. Rezultatul RMN-ului cerebral le spulbera orice speranta de bine si-i arunca in disperarea cea mai neagra: “formatiune tumorala cu dimensiuni de 5,5/4/7/5 cm, localizata in ventricolul IV ….”.
- Operati-o urgent! Poate muri in orice clipa! – i-a spus medicul radiolog matusei Nataliei.
Asteptau apelul telefonic al matusii intr-un Mall din Timisoara. Nataliei i se facuse foame si o dureau picioarele. Solutia comoda fusese Mall-ul, aflat in apropierea cabinetului medical privat. Isi rugase mama sa-i cumpere un catelus de plus.
Apelul de la sora sa nu o sa-l uite tot restul vietii:
- Gabi, cumpara-i cel mai mare catelus pe care il vrea ea, pentru ca este o tumora foarte mare care se poate sparge oricand si timpul ei este limitat.
A plans in hohote minute in sir, nemaiauzind si nemaivazand nimic in jur. Nati si-a vazut mama plangand, a intrebat-o ce s-a intamplat, dar a ramas fara raspuns. Mama ei nu a mai fost capabila, minute in sir, sa articuleze cuvinte.
Apoi, au mers impreuna la baie si mama i-a explicat fiicei ce are -“ o bubita” la cap – si ce urmeaza sa se intample “o operatie care sa curete bubita”.
- Cum o sa ma taie? Unde o sa ma taie? O sa ma doara?
– Nu, o sa adormi si nu o sa simti nimic!
9 septembrie 2011. Natalia este operata la Clinica de Neurochirurgie din Szeghed. Medicii chirurgi au iesit increzatori din sala:
- Am rezecat tot. Acum e bine! A existat un moment critic in timpul operatiei, am fost la un pas sa o pierdem, din pricina hemoragiei.
In primele 24 ore, Natalia a avut halucinatii, relativ normale in postchirurgia neurologica. Eu nu o sa le numesc “halucinatii”, ci stari modificate de constiinta. Uneori, aceste “viziuni” comunica ceva, alteori sunt afirmatii/ruminatii fara sens.
In primele ore dupa ce s-a trezit din anestezie, Nati i-a spus matusei sale (mama se afla in cabinetul medicului) ca vede un om alb si un om negru. Mama primeste un mesaj pe telefon: “ Vin-o repede ca Nati vede un om alb si unul negru”.
S-a intors in salon si a intrebat-o:
- Ce vezi, mami?
– Cine e omul asta? Nu-l cunosc! Are parul negru si este imbracat in alb.
(…)
- Gata, acum, nu mai sunt doi, e doar unul negru, arata ca o papusa si intinde mana spre mine!
– Nu-I da mana, spune-I sa plece!
– Uite, acum, s-a strecurat printre picioarele tale si a venit in fata ta!
– Nati, sa nu margi cu nimeni, mami! Nu te mai uita la ei, o sa vezi ca o sa plece!
Apoi, a adormit si a reinceput sa vorbeasca in … somn:
- “iti dai seama?! A fost primul ei copil!”
S-a agitat in somn si a vorbit toata noaptea. I-au povestit despre acest episod, cateva zile mai tarziu, dar nu mai tinea minte nimic.
Venise rezultatul histopatologic: meduloblastom gradul IV.
Au plecat acasa, in scaunul cu rotile: se instalase pareza. Va reusi sa isi recupereze functiile motrice cateva saptamani mai tarziu.
In
urmatoarele doua luni, pana la inceputul lui decembrie 2011, va face 68
de sedinte de radioterapie cranio-spinala. Le suporta relativ fara
probleme.Un RMN cerebral de control evidentiaza disparitia tumorii. Se intorc la Szeged, pentru control postoperator. Nati dezvoltase o hidrocefalie. Nu are nevoie de shunt, doar i se dreneaza lichidul timp de doua zile. Neurochirurgul le comunica ca, in opinia sa, nu mai este nevoie sa urmeze si curele de chimioterapie, desi medicul oncolog roman le subliniase faptul ca, imediat dupa finalizarea radioterapiei, trebuie sa faca cateva cure de citostatice. Parintii au cumpanit prea mult spre recomandarea medicului neurolog chirurg. Stiau ca fetita lor este “clinic vindecata” si ca nu mai are nevoie de chimioterapie.
In urmatoarele cinci luni familia face eforturi sa reinvete sa isi traiasca viata din momentul in care diagnosticul acesta o oprise.
Din pacate, RMN-ul cerebral de control, efectuat anul acesta in data de 24 mai, evidentiaza o recidiva locala de 1,2/1,4 cm.
Natalia suferea de depresie si anxietate puternica. Nu mai suporta spitalul! Cu toate acestea, n-a scos nici un sunet atunci cand doamnele asistente se chinuiau sa-i prinda o vena ‘topita”. Nu s-a zbatut, nu i-a curs o lacrima.
Au inceput sa caute solutii pentru investigatii suplimentare si tratament in afara tarii. Aflasera deja ca cei mai buni specialisti in tumorile cerebrale sunt cei din America. Au avut noroc. Clinica Burzynski, din Houston, Texas, au confirmat ca o asteapta pe Natalia pentru ivestigatii si tratament, in viitorul apropiat. Costurile estimative ale tratamentului oncologic personalizat si implicit ale investigatiilor vor depasi 60.000 – 70.000 de $.
Ne aflam in momentul in care Natalia asteapta cu sufletul la gura sa ajunga in SUA, desi marturiseste ca ii este putin frica de avion.
Te priveste senin, desi dincolo de privirea aceasta inocenta se ascund incertitudini, teama, suferinta.- Ce vrei sa te faci cand vei fi mare, Natalia?
– As vrea sa ma fac doctorita, avocata si politista. Iubesc cainii, pisicile, pestii, broastele testoase.
– Ce-ai dori sa faci din tot ce n-ai mai facut in ultima vreme?
– Sa ies afara, sa ma joc si sa fiu fericita!
Se gandeste un pic, apoi continua:
– Sa am sanatate, sa nu ma mai gandesc ca trebuie sa plec undeva si sa fiu acasa, la locul meu!
– Ce crezi ca se va intampla in urmatoarele luni?
– Voi face tratamentul si voi veni acasa. Imi e frica un pic de avion.
– Cand ti-a fost cel mai greu?
– Cel mai greu mi-a fost cand am stat la spital, la “Louis Turcanu” si nu mi-au dat voie sa ies afara. Cand ma duceau cu salvarea sa fac radioterapie si doar atunci ma lasau sa ies, in rest, nu-mi dadeau voie deloc!
– Te mai gandesti si la altceva?
– Mama si tata sa aiba grija si sa ma sustina si sa se roage pentru mine … .
Ce este cancerul? O boala. Ce este un copil? O VIATA! In interiorul VIETII exista deja codul vindecarii. Cineva, undeva, stie sa-l acceseze. Acest copil are sansa sa gaseasca acel specialist, acel om invatat care sa o vindece!
2 euro, 9,5 lei. Atat.Sms simplu, fara text.
O gasiti pe Natalia si aici: www.nataliatuta.blogspot.ro
www.facebook.com/natalia.tuta.5
www.facebook.com/NatyTutaBrainTumourOperation
Salvand un copil, salvam, in fapt, LUMEA!
Toata pretuirea si recunostinta noastra:
- Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!
- Mihaelei Calin, Ingerul Nataliei in campania “Vreau Sa Ajut”! www.facebook.com/calin.mihaela.524
- Dana Dumitra Dumitrache
Natalia-Mihaela este recunoscatoare pentru cei 2 Euro donati prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE (le multumim ca sunt alalturi de noi in Campania aceasta),
De asemenea, puteti dona (Natalia-Mihaela va multumeste si pentru acest gest minunat) prinRomtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Prin PayPal (pentru romanii din strainatate).
(donatii online).
Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “pentru Natalia-Mihaela”
CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu